Iartă-mă! O, iartă-mă Stăpâne! Păcatul, vezi, lipit el stă de mine! Şi paşii mei Tu mi-i îndreaptă Să pot păşi pe calea Ta cea dreaptă!
’Napoi nicicând să nu mai dau vreun pas Şi-n spate, lumea toată să o las. Să nu mă mai despart nicicând de Tine Nici acum, şi nici în veacul care vine.
Statornic fă-mă Tu pe calea Ta, Ca zilnic a păşi să pot pe ea Şi-a mea privire mi-o îndreptă Mereu în sus, spre casa Ta cerească.
Mai dă-mi Tu har din harul Tău, Şi zilnic mă păzeşte de cel rău, Şi la sfârşit de drum s-ajung aş vrea Isuse scump, s-ajung în ţara Ta!
Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”