Pe o mare de cristal
Trece-un susur de picioare,
Blând, duios cu mare har,
Se asterne pe carare.

Ingeri, serafimi si stele,
Incetează orice sunet,
O tăcere-i între ele
Nici-un gând si nici un cuget.

Vântul a-ncetat să bată,
Soarele făclia-și pleacă,
Apele se-opresc să cadă,
Ploaia stă pe cer să tacă.

Sufletul mi se oprește,
Pașii se aud mai iute,
Nici o frunză nu foșnește
Picurii imi curg pe frunte.

Trece minunatul Mire!
Regele, izbăvitorul,
Ce tot universul ține
E Isus, Cuceritorul.

Este Cel ce-a-nvins abisul,
El a pus pe fugă caii
Morților le-a rupt apusul
Și-a-nviat din valul mării.

Si se-apropie de mine,
Îi simt mai adânc suflarea,
Un picior nu mă mai ține
Cad si-ngenunchiez ca floarea,

Inima mi se sfărâmă,
O deschid pasilor blânzi,
Mâna Lui e ca de lână,
Glasul Lui ca si când râzi

O blândețe de mistere,
O iubire ca-ntr-un basm
Si o floare de miresme
I-este mângâierea azi.

Lacrimi se adună-n colțuri,
Ochii îngerilor tac,
Mâini, picioare isi acopăr,
Aripile și-le trag.

Reverențe numai Ție,
Fiule de Împărat !
Tu, ce ai zdrobit păcatul,
Lanțul greului păcat!

Mulțumesc, o, Doamne Mare,
Căci de min' Te-ai îndurat
Si în marea scăldătoare,
Păcate Tu mi-ai spălat.

Amin