Privesc, gândesc, exist!
Autor: Lucica Boltaşu  |  Album: Glasul inimii  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de lboltasu in 25/01/2014
Adulmecând mirosul de otavă
Cosită de curând, mă tot gândesc,
De ce natura plânge în octavă,
De ce nectarul are şi otravă
Şi florile... de ce se ofilesc?

Privesc la iarba verde şi culcată,
Ce-şi doarme somnul ultimului ceas,
Curând va fi trecută şi uscată,
În amintiri voi şti c-a fost odată
Cămaşa gliei mele... Bun rămas,

Îi spun acum... Apoi, la revedere!
Va cadenţa curând ultimul ceas,
Timpu-şi va cerne clipa de durere,
Iar în clepsidre, boabe efemere,
Rămâne-vor uimite, fără glas.

Îmbrăţişare tainică-n crepuscul
Şi floarea ierbii cade la pământ,
Desprins, rostogolit, un bob minuscul,
Sub brazda rece îşi doreşte piscul,
De unde să îşi ia un nou avânt.

Pe ramul vitregit de propriul verde,
Stau zgribulite vrăbii cenuşii,
În foşnet slab, cântarea lor se pierde,
Şi frunza ruginie parcă arde...
Iar eu aştept Luceafăru-n chindii.

Natura-şi schimbă starea-n revoluţii,
Dar eu privesc spre cerul ametist,
Am încetat ca să mai caut soluţii,
Doar Dumnezeu emite rezoluţii
Şi-I mulţumesc! Privesc, gândesc, exist!

25/01/14, Barcelona







"Iar eu aştept Luceafăru-n chindii." Toata poezia este o asteptare, sa treaca timpul, sa vina Domnul mai repede!Foarte, foarte frumos si profund!
Adăugat în 25/01/2014 de loredanam
...ce este omul..?
frumos vers, plin, miezos ,..diamant. !
Adăugat în 25/01/2014 de sanda_tulics
O poezie superba, superba! Ce bogatie de adevaruri tainice ascunde ea! Ce stil profund de scriere! Felicitari, sora Luci - poezia aceasta este ARTA in adevaratul sens al cuvantului!
Adăugat în 27/01/2014 de francu.cristina
Statistici
  • Vizualizări: 991
  • Export PDF: 736
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni