Motto: ""Caile omului sunt lamurite Domnului si El vede toate cararile lui. Cel rau este prins
in insesi nelegiuirile lui si este apucat de legaturile pacatului lui. El va muri din lipsa de infranare,
se va poticni din prea multa lui nebunie."" Prov. 5:21-23.

Ce binecuvantat e omul chibzuit
Care se inchina cu evlavie si frica,
De sapte ori de cade cel neprihanit
De tot atatea ori Cel vesnic il ridica

Frica de Domnul este inceputul stiintei
Dar nebunii nesocotesc intelepciunea,
Si in loc s-aleaga calea pocaintei,
In inima, ei pregatesc inselaciunea.

Cine e chibzuit isi infraneaza gura
Si va putea sa-si tina in frau mania,
Dar cel nesocotit are pe buze ura
Si improasca imprejuru-i nebunia.

Prin intrebari nebune, nefolositoare,
Si rautatea care si-o pune in cuvant,
Arunca sageti aprinse si ucigatoare
Impotriva Celui Preainalt si Sfant.

Raspunde-i nebunului dupa a lui nebunie
Ca sa nu se creada nebunul intelept
Ca in mintea lui e rautate, viclenie
Si-n fata Domnului nebunul e nedrept.

Nebunului nu-i spune vorbe intelepte
Ca in inima lui domneste stricaciunea,
Si de ocara ajungi de vrei sa se indrepte
Caci nebunia invinge intelepciunea.

Precum neputincios la mers este ologul,
In gura nebunului o vorba buna e la fel;
Nici daca-l pisezi in piua, cu pisalogul,
Nebunia tot nu ar mai iesi din el.

Doamne!
Fereste-ma de cei cuprinsi de nebunie,
De barfitori si uratori de Dumnezeu;
Din vorbaria lor razbate dusmanie
Si pacatul lor este nespus de greu.

Tu ma cunosti si stii ce am in minte
Chiar daca gura mea tacuta nu vorbeste;
Tu ma inconjori pe dinapoi si dinainte
Si peste mine e mana Ta ce ma pazeste.

Intareste-mi pasii in cuvantul Tau
Si ce mi-ai sadit in inima, sa creasca;
Alunga de la mine tot ce este rau
Si gura mea in veci sa Te slaveasca.
Amin!