Ce-și spunea, oare, Maria
Contemplându-L pe Mesia?
„Să fiu chiar mama Celui Profețit,
Întrece tot ce mi-am închipuit!
Toate neamurile mă vor ferici,
Căci Fiul Tatălui mă va iubi!
Cel Sfânt mi-a arătat că-s prețuită:
El S-a plecat spre starea mea smerită!
Dar, ce-a zis Simeon, în profeție:
C-o să-mi străpungă inima o sabie?!”

Ce gândea Iosif, suflet pur, mirat,
Privind sfios la Pruncul Împărat?
„O, Fiu gingaș, născut de o virgină,
Ești un Miracol-Rege din Lumină!
Un înger mi-a spus că Te-a conceput-
În trupul neatins-, chiar Duhul Sfânt!
Și chiar eu să am harul să Te cresc,
Să țin, jos, locul Tatălui Ceresc?
Un mesager divin, azi, mi-a vestit,
Să Te păzesc, să Te duc în Egipt!”

Ce-au zis păstorii, poate,-n gândul lor,
Văzând în iesle pe Mântuitor:
„Ce har de vis, Domnul veni la noi,
Prin îngeri ne invită, dintre oi!
De se năștea sub regal baldachin
Cum Îl vedeam, să-I spunem „Te iubim!”?
Dar, Tatăl, Cel din sfere infinite,
I-a dat culcuș de paie, printre vite,
Ca să-L smerească, sau, pe-acest pământ
El n-a găsit loc mai curat, mai sfânt?”

Au cugetat și magii-n mintea lor,
Când au sosit, s-au închinat la Salvator:
„Noi socoteam că-L vom găsi-n palat,
Nu-n Betleemul cel neînsemnat!
Ce taină, steaua călăuzitoare
Ne-a dus într-o căsuță oarecare!
Oriunde-ar sta, El, Mesia Profețit,
Rege Divin, tot locul l-a sfințit!
Deci, regal aur Îi vom închina,
Smirnă, tămâie, de-ars spre Slava Sa!”

Dar, noi, creștinii, azi, ce cugetăm
Când Nașterea lui Isus o serbăm?
„Îmi plac nespus aceste vechi tradiții,
Chiar dacă unii le cred superstiții..
Iubesc ospățul, pomul de Crăciun
Cu daruri-semn că Domnul este bun!
Colindele le-ador, parcă-s din cer,
Și îngerii le cântă, în eter!”
Sau ne rugăm din suflet, cu-adorare:
„Te-ai născut în noi, Doamne! Să crești Mare!”