La poarta vieţii mele
Autor:
Lucica Boltaşu
|
Album:
Frământări
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de lboltasu in 15/11/2013
Resursa adaugata de lboltasu in 15/11/2013
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Cad clipele, în boabe seci,
Picioarele-mi aproape reci,
Aleargă după ele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Pe ramul slut au mai rămas,
Câteva frunze de pripas
Și câteva surcele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Se luptă limbile de ceas,
Ca să parcurgă ce-a rămas,
Din clipele rebele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Apuc țărâna-n pumnul meu
Și mă gândesc la Dumnezeu,
La zborul către stele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Cu nostalgia-n buzunar,
Pășesc ușor înspre hotar,
Pe nouri de dantele.
Și bat și intră nepoftiți,
Alți ani ce rându-așteaptă. . .
Eu ca un prunc, privesc uimit,
Dar simt că duhu-i pregătit
Ca să mai urce-o treaptă.
Și ca un abur, mă înalț
Spre Soarele răsare. . .
Cu voioșie-n al meu glas
Rostesc: De Tine nu mă las,
Căci Tu-mi dai vindecare!
Și-apoi, gândind la infinit,
Îmi spun: ce este omul?
Mereu m-ai binecuvântat,
Cu rod din rodul Tău bogat!
Slăvit să fie Domnul!
15/11/13, Barcelona- Lucica Boltasu
La poarta vieții mele. . .
Cad clipele, în boabe seci,
Picioarele-mi aproape reci,
Aleargă după ele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Pe ramul slut au mai rămas,
Câteva frunze de pripas
Și câteva surcele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Se luptă limbile de ceas,
Ca să parcurgă ce-a rămas,
Din clipele rebele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Apuc țărâna-n pumnul meu
Și mă gândesc la Dumnezeu,
La zborul către stele.
A mai bătut un anotimp
La poarta vieții mele. . .
Cu nostalgia-n buzunar,
Pășesc ușor înspre hotar,
Pe nouri de dantele.
Și bat și intră nepoftiți,
Alți ani ce rându-așteaptă. . .
Eu ca un prunc, privesc uimit,
Dar simt că duhu-i pregătit
Ca să mai urce-o treaptă.
Și ca un abur, mă înalț
Spre Soarele răsare. . .
Cu voioșie-n al meu glas
Rostesc: De Tine nu mă las,
Căci Tu-mi dai vindecare!
Și-apoi, gândind la infinit,
Îmi spun: ce este omul?
Mereu m-ai binecuvântat,
Cu rod din rodul Tău bogat!
Slăvit să fie Domnul!
15/11/13, Barcelona- Lucica Boltasu
Statistici
- Vizualizări: 1311
- Export PDF: 792
- Comentarii: 9
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Multe binecuvântări!
Și mă gândesc la Dumnezeu,
La zborul către stele." Cred ca este esenta poeziei si a vietii crestine, trairea prin credinta e surprinsa aici....Multa pace si sanatate de la Izvorul Vietii!