Se va cânta o nouă simfonie
În ziua când la cer vom fi luaţi,
Un imn de glorii, cânt de vitejie
Pentru acei ce-n greu au rezistat

Nu se vor mai scrie atunci istorii
Nici viitorul nu va mai fi sumbru
Căci veşnicia va fi fără numeri
Şi fără griji, cu Domnul împreună


Ne-om bucura în veci de veci iar plânsul
Uitat va fi şi şters pe totdeauna
Când noi şi-al nostru Domn vom fi-mpreună
Când vom purta pe ale noastre frunţi cunună

Se merită să lupţi în sfinţenie
Să fii în fiecare zi puţin mai sus
Ce n-ai fost azi, te luptă să fii mâine
Nu te lăsa nicicând de rău străpuns...

Acceptă starea ce ţi-a dat-o Domnul
Acceptă soarta ta de pământean
Te luptă-n ce-i pământ să nu-ţi pui ochiul
Renunţă la orice păcat murdar

Cum zis-a Pavel, poartă-te dar aspru
Cu trupul tău, să-l ţii în stăpânire
Căci fire-ar vrea ades să te doboare
Dar tu stai tare, luptă-te cu tine

Cu pofta, cu mândria, cu minciuna
Cu tot ce-i rău, sau ţi se pare-a fi
Să n-ai nimic comun cu lumea aceasta
Tu eşti un fiu născut pentru vecii

Nu eşti de-aici, pe-aici ţi-e doar cărarea
Înspre Canaanul cel fără de nori
Deci poartă-te ca fiu de sus, din Ceruri,
De unde nu e mult şi vine al tău Domn

De-i fi aşa, va fi atunci ferice
Vei fi şi tu la marea întâlnire
Şi-n cor cu îngeri si mai mult, cu sfinţii
Vei intona cereasca simfonie!