Aţipire
Autor: Cristina Magdalena Francu  |  Album: Zbatere de aripi  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de francu.cristina in 15/10/2013
Ai aţipit în noaptea care
a coborât peste pământ
cu forme reci de-nfiorare,
cu moarte, somn şi duh înfrânt.

Şi vălul ei de neveghere
pe cei mai mulţi l-a aşezat
cântând din liră o cântare
cu vers lumesc şi întinat.

Altarul rugăciunii sfinte
mai peste tot e dărâmat
şi-nlocuit cu rugi rostite
din suflet hâd şi necurat.

Cuvântul Sfânt ce-a fost şi este
şi iartă trecutul tumult
e predicat ca o poveste
ce s-a-ntâmplat cândva, demult.

Mulţi n-au în candele uleiul
trimis din cer, în dar turnat;
puţini păstrează-n vase Duhul -
chiar şi la ei s-a micşorat.

Iar dragostea ce-odinioară
o-nflăcărai prin port ales
s-a stins ca vântul care zboară
mânat de eul ce-i dă ghes.

Tu vrei ca să lucrez în tine
cu semne, vindecări, minuni...
dar te-ai gândit vreodată bine
cum pot să sufăr Eu minciuni?

Minciuni - căci viaţa ta e-o umbră
din tot ce-a fost perfect creat,
că lumea cu blestem şi ură
a înghiţit ce-a fost curat.

Mă uit la tine şi ce jale
se-aşterne pe-ale Mele doruri
când văd că nu mai eşti pe Cale
şi-ncet te-ndepărtezi în nouri.

Aş vrea ca să priveşti nostalgic
la vremurile de-altădată
când preţuiai ceasul feeric
cu armonia-i minunată.

Nu-ţi este dor de-acele clipe
desprinse dintr-o altă lume
când te ţineam strâns sub aripe
şi nu doreai nimic anume?...

O, de-ai cunoaşte a ta stare! -
ai devenit sărac în toate -
te-ai îngrozi de-a ta răcire
şi ai fugi aşa departe...

Da! Ai fugi să nu te vadă
ochiu-mi setos de-a ta iubire,
dar inima-ţi nu vrea să creadă
că tu trăieşti în amăgire

şi crezi că Eu mai păstrez harul
ca tu să îl tratezi cu silă.
Cât te înşeli, căci Legământul
tu l-ai călcat fără de milă!

Dar te îndemn ca pe un frate
să iei o sfântă hotărâre,
cât inima în piept mai bate
să preţuieşti a Mea iubire.

Să îţi speli inima şi haina
în sângele ce-a curs pe cruce
că numai el va şterge vina
şi-un suflu proaspăt va aduce

şi să-ţi pui viaţa-n rânduială,
după Scripturi tu să trăieşti
şi să te ţii de învoială:
Cuvântul Meu să-l împlineşti.

Iar el va fi a ta candelă
pe Cale şi-n orice ungher,
zdrobind urme de îndoială
din sufletu-ţi pătruns de Cer.

Te va-nvăţa ce-i pocăinţa,
cum să trăieşti până la moarte
urmând exemplul şi credinţa
mulţimilor de sfinţi din Carte

care-au jertfit fără cârtire
pe-altaru-ncrederii depline
şi viaţa lor şi bani, iubire
din zi în zi crescând în Mine

pân-au ajuns în veşnicie
purtaţi de sfinte idealuri
şi-acum trăiesc în bucurie
în Ţara veşnicelor plaiuri.

Ei te aşteaptă şi pe tine
să te alături bucuriei.
Euforia clipei pline
să-ţi fie versul simfoniei

ce-o vei cânta cu-nflăcărare
slăvind Preasfânta Trinitate
şi-ngenunchind în adorare
mă vei cuprinde-n mâini curate.

Galaţi,
Cristina Magdalena Frâncu


Dumnezeu, în bunătatea Lui, mai oferă o șansă cu ungere sfântă exprimată în aceste versuri. Să ne ajute Dumnezeu să fim parte din Lumina Lui care cu cât este întunericul din jur mai mare, cu
atât va fi mai strălucitoare.Dumnezeu să te răsplătească, sora Cristina, pentru această chemare la
adevărata pocăință.
Adăugat în 15/10/2013 de ana_haz51
Frumos, dar vreau sa te intreb e de la tine de ti-ai numele pe ia?
Adăugat în 15/10/2013 de biserika
Pentru "biserik" - Nu inteleg intrebarea!
Da, e scrisa de mine...sub inspiratia Duhului Sfant...
Adăugat în 15/10/2013 de francu.cristina
Uneori citesc poezii chinuite, trase de păr, simțindu-se că autorul s-a „porăit”, este așa un cuvânt. Versurile de mai sus sunt scrise dintr-o durere și suflare. În orice caz așa se citesc. Cunosc câtă muncă au ele de fapt în sine. Dar un poet dă tot timpul impresia că tot ce scrie el e foarte ușor de făcut. Am simțit pe pielea mea ce trudă titanică este să ajungi la o simplitate. Din tot sufletul Vă felicit, soră Cristina! Nu sunt un adorator(ba chiar nici cititor) a versurilor așa zise „contemporane”, dar nici un fugar în lumea trecutului, sunt un simplu doritor de frumos. Să întâlnești frumusețe în poezia română de azi - ar trebui o lumânare arhiputernică, și nu știu dacă va folosi și aceasta. Mă bucur că anume între oameni credincioși apar sămânțe de frumos și îndrăzneala de a arăta frumusețea. E și normal: Dumnezeu e Creatorul Frumosului! Dumnezeu să Vă binecuvânteze!
Adăugat în 15/10/2013 de bragagiu
Fata-n fata cu Adevarul... versuri test si versuri ce ne cerceteaza personal ca sa ne uitam bine inauntrul nostru , caci nu avem ''scuze''sau alte variante.
Pe astfel de vers ne-am intors cindva la El dar cit am mai pastrat din Legamint?
Ma bucur pentru inspiratie,fi binecuvintata!
Adăugat în 15/10/2013 de sanda_tulics
Foarte frumoase, înțelepte și pline de har aceste versuri, Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Adăugat în 23/10/2013 de Ioanhapca
...OH CÂT ADEVĂR...
Fii binecuvântată, sora.
Adăugat în 10/06/2014 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1903
  • Export PDF: 2
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni