O zbatere de aripi e gândul meu ades
Ce urcă-apoi coboară din munte către șes.

Se suie să cunoască unde a început
Iubirea să plătească un greu și scump tribut.

Coboară să pătrundă în fila Bibliei
Să înțeleagă jertfa și sensul Dragostei.

Același drum îl face o dată și-nca-o dată;
Uitarea să nu-și pună amprenta niciodată,

Ci-n minte să păstreze al Dolorosei pas
Și lacrima Golgotei și al Iubirii glas...

O zbatere de aripi e gândul meu senin
Ce tremură-n văzduhul albastru, cristalin.

Alege să coboare ca-n minte să strecoare
Durerea veșniciei pe lemn și să-nfioare

Inima, ce-i cuprinsă de-atâtea amintiri
Să stăruie-n jertfirea acestei mari Iubiri.

Galati,
Cristina Magdalena Francu