Te-am așteptat în seri târzii,
Isuse drag, să-mi bați în poartă,
Încă Te-așteptă ca să vii,
O inimă aproape moartă.

Rănită, bate murmurând,
De ce nu vii, de ce n-asculți?
Nu vezi Tu ochii lăcrimând,
Primind osânda celor mulți?

De ce nu vrei o clipă doar,
Să Te oprești în dreptul meu?
Sau ruga mea e în zadar?
Sunt lepădat de Dumnezeu?

Dar Doamne, ai promis că Tu,
Mă vei ierta deplin de vină,
Păcatului de-oi spune nu,
Îmi vei da pace și lumină.

Și-ncerc o, Doamne să-mplinesc,
Tot ce îmi spui în Cartea Sfântă,
Să fiu alt om, să mă-noiesc,
Dorința-aceasta mă avântă!

Să fiu greșit? E voia mea,
Sau voia Ta este în toate?
Părinte drag, nu mă lăsa,
În toate-Ți dau întâietate!

Acolo unde eul meu,
A încercat substituirea,
Așează Doamne, Tronul Tău
Și sfânt altar, să ardă firea!

În foșnet cald de amurgiri,
Aud un glas șoptit ce spune:
"Ți-am pus tot cerul în priviri,
Tu vezi doar soarele ce-apune.

Ți-am dat izvoare, ți-am dat ploi,
Să nu-nsetezi, după trudire,
Tu vezi pedeapsă și noroi,
Nu o cerească răsplătire.

Te-am binecuvântat mereu,
Cu apă, pâine, sănătate,
Tu spui mereu că este greu
Și ceri și-aștepți, le vrei pe toate.

Dar vai! Cum, nu auzi strigarea?
Eu stau și bat neîncetat,
Aștept răspuns, dar nepăsarea,
Ține-al tău suflet ferecat!

Descătușează-te de vină,
Eu ce-am promis, voi împlini,
De azi, pășește în Lumină,
Cu Domnul tău, spre veșnicii!"

Mă înfior, ascult în noapte,
O simfonie a iertării,
Printre luciri și ploi și șoapte,
Văd harul binecuvântării!

18/08/13, Barcelona-Lucica Boltasu