Dacă sufletul n-ar plânge,
Câte rele-n el am strânge?
Am tot aduna durerea,
Nu am şti ce-i mângâierea,
Ne-am pleca sub lovitură
Şi am fi străpunşi de ură,
Am vedea numai ce vrem,
N-am privi spre Betleem,
Ba mai mult, nu am gândi,
Ce vom face-n veşnicii,

Dacă sufletul n-ar plânge,
Nu am şti că el s-ar frânge,
Fără a-şi cunoaşte starea
Şi n-ar pune întrebarea:
"Cine sunt şi ce sunt eu?
Ce plan are Dumnezeu? "
Am trăi ca vai de noi,
Împietriţi, săraci şi goi,
Fără scop, fără viziune,
Doborâţi de-amărăciune,

Dacă sufletul n-ar plânge,
Am plăti mereu cu sânge,
Răzvrătirea, ne-ascultarea,
Nu am auzi chemarea
Ce ne-ar face Dumnezeu,
Căci pe-altarele jertfirii,
Arde libertatea firii,
Necredinţa, laşitatea,
Dar aşa, prin îndurare,
Toţi primim o îndrumare,

Trinitatea ne veghează,
Mintea noastră ţine trează,
Duhul Sfânt şoptit vorbeşte:
"Nu cârti, ci te sfinţeşte!
A trăi nu-i o opţiune,
A trăi e-n fapt, minune,
Este har de Dumnezeu,
Proslăvit prin Fiul Său,
Logos Sfânt şi o Lumină,
Dumnezeu şi Om de tină,

De aceea poţi să plângi,
Ca să poţi comori să strângi,
N-aduna jos pe pământ,
Toate-s goană după vânt,
Aici toate, toate pier,
Tot ce faci, fă pentru cer,
Nestematele să-ţi fie,
Pace, har şi bucurie,
Argint, aur, doar iubirea,
Diamantul, mântuirea!

10/08/13, Barcelona-Lucica Boltasu