Încredere

De vânturi ar sufla-n tărie
Bătănd a vieţii mele casă,
Nu mă tem şi nu îmi pasă
C-o vor preface în pustie,
Căci am pe Domnul ajutor,
Ei mi-este Scutu-ocrotitor
Motiv de scumpă bucurie.

De vijelii mari, s-ar stârni
Ca să răstoarne totu-n cale,
Cu vânturi şi ploi în rafale
Izbind casa, spre-a zdrobi,
Nu am teamă de dărâmare
Domnu-mi este Scutul tare,
Şi-n haru-I sfânt, m-o păzi.

De furtuni ce las dezastre
Şi-aduc pustiu în calea lor,
Eu nu mă tem, căci ajutor
De sus din zările albastre,
Prin îngeri vine-n apărare
Domnul cu sfânta-I salvare
Spre bucuria vieţii noastre.

Încrederea mi-e neclintită
În Tatăl meu ce m-a creat
Şi-n Fiul m-a răscumpărat,
Prin Jertfa Lui neprihănită
Pe crucea Golgotei murind
Şi Legea-I sfântă împlinind,
Pentru-a mea viaţă fericită.

Flavius Laurian Duverna
20 iulie 2013