Cine găsește o nevastă bună gasește fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
(Prov.18:22)

Soției și surorii mele Vera
și tuturor soțiilor credincioase

Așa-ndemnați suntem de Viață
Să ne-nflorim clipele vii
Pornind cu florile de gheață
Până la florile târzii.

Lăsând momente mizantrope
Vedem din cursul senzual
Petalele de penelope
Ne-așteaptă râsul de pe mal.

Vreun luciu de monetă calpă
Ochii ne cheamă-n râs șiret -
Stâlcim o frumusețe-n talpă
Și culegând doar un regret.

Bătuți în față și traverse
Noi aspirăm cu ochii grei
La rozul florilor de piersic
Ori azuriu de clopoței.

Pe colții zbaterii de mare
Ne trecem calea dezinvolți
Că nu departe-n depărtare
Ne crede tari floarea de colț.

De la percepțiile firii
Până în duh de-naripări
Ne cheamă-n vise trandafirii
Ori romanițele în zări.

Că-s mai văzute, mai modeste -
Ce are-a face - le ești drag!
Căci orice floare - floare este
Și orice casă are-un prag.

Adeseori se strânge drumul
De obosiri înspre apus
Corole-mprăștie parfumul
Să ne îndemne iar în sus.

În orice zi - o floare nouă
În ochi și inimă găsesc
Când strălucesc boabe de rouă,
Când arșițele năvălesc.

Mă-nchin ca un arcuș pe strună,
Căpșorul lor în palme-l țin
Dorind ca orișice furtună
Să li se-nece în senin.

Să fie ele-n bucurie
Și când e Soare, când e nor
Cum fericire-n veșnicie
Cu înfloririle îmi vor.

Viața-mi este diferită
Când mă înalț, când merg pe jos...
Am o grădină înflorită
Ascunsă-n zâmbetul sfios.