Rugăciune din flori
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 07/06/2013
Luna strânge-n ghemotoace
Raza Soarelui mâhnit
Doar naivele drăgaice
Rugile și-au aurit.

Se așterne-o înserare
Ca o ceață de parfum
Că-n plămâni tocmai mă doare
Când trag aerul acum.

Picături de raze pică
Și-mi zâmbesc în văz cu drag
Cu-auriul de arnică,
Purpuriul de omag.

Ori se cer a fi privite
Impunându-se ca țel
Și pe ochi de mărgărite,
Și pe cap de mușețel.

Orice floare cerul poartă
Și nu-l pune-n oboroc
De-l citesc cu dor și soartă
De pe florile de soc.

Câmpu-ntreg în floricele
Înflorite e bătut
Cerul parcă tot în stele
Pe pământ s-a așternut.

De sus stele, de jos aștri
Și în inimă un plin
Clopoțeii cei albaștri
Sună cu parfum senin.

Parcă-mi zic, parcă mi-ar spune:
„Ce strângi, omule, din flori?”
„Mi-auresc o rugăciune
S-o respir până în zori!”
Mă adresez celor, ce-mi citesc poeziile regulat. Dragii mei, numai de două ori mi-am lămurit versurile(adică despre ce am scris), dar m-am simțit prost după aceasta. Eu repet(am spus-o deja) că nu disprețuiesc poezia descriptivă. Dar poezia pe care o scriu e o poezie în simboluri. (N-o numesc simbolistă, că iar voi fi înțeles greșit) Un comentariu la o poezie de-a mea m-a cutremurat. Am înțeles că mulți mă văd ca pe un hoinar cu lira subsuoară îmblând teleleu tănase prin noapte. Nu-i vorbă, ador Natura și noaptea și ziua. Dar hai să ne lămurim. Noaptea, întunericul, bezna și culoarea neagră este simbolul înțelepciunii omenești - înțelepciunea pământului. Dalbul, Lumina, înălțimea - înțelepciunii lui Dumnezeu. Aurul, galbenul(viu) - Credința, albastrul - Dragostea etc. Un suflet credincios nu-și poate găsi locul în noaptea din jur, el tot timpul e pe o Cale spre zori. Florile sunt oamenii credincioși care nu-și pot arăta culorile, dar pot a da parfumul sufletelor lor. Și așa mai departe. În noaptea poeziilor mele sunt și personaje negative, se-nțelege. Oameni hrăpăreți ca liliecii zburânzi, bufnițe răpitoare etc. sunt domnii religioși, plini de ambiție și fără un pic de har. Eu IUBESC cununa creației - Omul. În diferență de acești răpitori care caută doar să-l conducă la peire. Un bețiv conducând orbii. O pictură excelentă. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Atat de frumos...si...referitor la comentarii : draga frate, tu SCRI POEZIE! Daca nu e intelesa , nu e pt ca nu scri bine ci fiecare intelege dupa ...cat poate, dupa perceptie...dincolo de cuvintele ad literam exista intotdeauna un ceva ce trebuie descoperit. De aceea se numeste poezia -poezie. Acum, se intelege, nu toate pot fi scrise doar metaforic si cred ca putini pot intelege exact ceea ce ar fi vrut sa spuna poetul..Fii binecuvantat!
Adăugat în 08/06/2013 de lboltasu
Am citit cu bucurie poeziile tale, frate Victor și până acum, dar mulțumesc pentru explicații.Cu ade-
vărat ești un „clopoțel albastru” care aduni lumina din flori,să o respiri în părtășia ta cu Domnul.
Mi-ai dat într-un comentariu un sfat cum să scriu,dar nu pot decât în limitele mele,descriptiv,Îi mul-
țumesc Domnului pentru atâta.Tu ești binecuvântat de Domnul cu mai mult,El să te binecuvinteze
pe mai departe.
Adăugat în 08/06/2013 de ana_haz51
"Doar naivele drăgaice
Rugile și-au aurit."Deoarece nu am pretentia ca va inteleg poezia in totalitate, ma regasesc in aceste naive sanziene. Si, va rog, daca puteti sa-mi explicati sensul adanc al versurilor urmatoare:
"Că-n plămâni tocmai mă doare
Când trag aerul acum." De ce va doare aerul tras in plamani vara, de parca ar fi iarna si ger? E ceva frig spiritual?

In orice caz, poeziile dvs imi plac (cu exceptia polemicilor) pentru ca au o muzicalitate eminesciana si sunt o experienta artistica deosebita: imi bucura sufletul prin frumusetea lor! Va multumesc!
Adăugat în 08/06/2013 de loredanam
Nu scriu predici ca să înțelegeți, scriu poezie ca să simțiți. În fața unei picturi a lui Levitan de exemplu, nu-i calculați peisajul, ci-l savurați. Mai târziu puteți să vă apucați să-i faceți studierea tehnică. Fiecare are punctul său de vedere. Eu doar m-aș bucura să le aud. Poezia pe care o scriu nu e o ecuație pe care trebuie s-o rezolvați, ci aș dori să fie pur și simplu o bucurie, care ar putea să vă schimbe dispoziția(personal aș dori numai spre bine). Mă stărui din răsputeri să nu-mi iasă niște rebusuri, ci o muzică. Dacă, ceva mi se primește aș fi fericit. Soră Daniela, ați simțit parfumul fllorilor seara? Ați tras aer în piept? Vă ajungea loc? Ei, iar în poezie e mai simplu. V-ați rugat vre-odată în Duh? Va împlut Duhul? Dacă a fost ați înțeles. Dacă nu opriți-vă la parfumul florilor. Chiar alaltaieri(de fapt acolo s-a și compus poezia) am fost seara într-un câmp înflorit. Mi se învârtea capul , nu alta. Cred că n-o să mă învinuiți că eram băut? Domnul să vă binecuvânteze.
Adăugat în 09/06/2013 de bragagiu
Statistici
  • Vizualizări: 1158
  • Export PDF: 7
  • Comentarii: 4
Opțiuni