Sunt semne mari şi frământări în lume

Sunt semne mari şi frământări în lume,
Ce prevestesc mereu sfârşitul pe pământ
Să luăm bine seama că nu-s poveşti nici glume,
Ci vine judecata, cum scrie în Cuvânt.

Atâtea veşti cumplite ce zilnic auzim
Războaie, inundaţii şi boli ce nu au leac,
Cuprinşi de-ngrijorare şi teama că murim,
La Domnul e salvarea de-acum şi până-n veac.

Stiinţa a făcut progrese uimitoare,
Ce până ieri erau de neimaginat,
Dar multe ne produc acum îngrijorare,
Omul nu mai e liber, de ele-i controlat.

Suntem o generaţie cu mult mai educată,
Încrezători în oameni visăm o utopie,
Dar omul fără Domnul nu poate niciodată,
Nici să se mântuiască şi nici mai bun să fie.

Cuprinsă este lumea de-un duh de veselie,
Divertismentul, idol la care se închină,
Sacrifică valori pe-un strop de bucurie,
Inimi împovărate cu tot mai multă vină.

Credinţa, pocăinţa şi o trăire sfântă,
Privite sunt în lume cu tot mai mult dispreţ,
Desfrâul e la modă în struna lui se cântă,
Pe calea lumii largă merg mulţi cu orice preţ.

Trudită-i omenirea zidind iar „Babilonul”,
Proiect născut din fire şi duhul cel viclean,
Dar a uitat că iarăşi la noi coboară Domnul,
La vremea hotărâtă, şi-al judecăţii an.

Sunt semne mari în lume şi înţelept e omul,
Ce azi se pocăieşte şi crede în Hristos,
Citind atent Scriptura discerne adevărul,
Şi-alege calea strâmtă şi-un trai curat, frumos.
Amin!

de Teodor Groza
15 Mai 2013 Vişeu de Sus