Ne amintim citind Scriptura
Matei 21:1-17; Luca 19:29-44

Ne amintim citind Scriptura,
De ziua sfântă, minunată,
Când blând ai cercetat Ierusalimul,
Înconjurat de multă gloată.

Era o zi de primăvară,
Cu pomii încărcaţi de flori,
Mulţimi Te aclamau cu râvnă,
Puţini ştiau că ai să mori.

Aievea parcă văd tabloul,
Intrării Tale în cetate,
Cu oameni plini de bucurie,
Tu pregătit să mergi la moarte.

Te însoţeau toţi ucenicii,
Tot ce aveau Ţi-au dăruit,
Ţi-au pregătit covor din haine,
Tu pe asin intrai smerit.

Se împlinea atunci Cuvântul,
Când Împăratul profeţit,
La ceasul hotărât de Tatăl,
Venea să fie Miel jertfit.

La porţile cetăţii sfinte,
Noroadele strigau în sărbătoare.
Osana! Fiul lui David!
Tu ne-ai adus eliberare.

Privind atent Ierusalimul,
Isus a început să plângă,
Ştiind că de respinge pacea,
Necazuri grele-or să-l ajungă.

Apoi când a intrat în Templu,
A început să scoată-afară,
Pe cei care făceau comerţ,
Făcându-i Casa de ocară.

Aşa e scris a grăit Domnul:
„E Casa Mea de rugăciune,
Dar voi din ea făcuta-ţi grotă,
Ca de tâlhari fără ruşine.”

Erau acolo orbi şi schiopi,
Ce au venit atunci la Tine,
Prin mila Ta i-ai ajutat,
Să fie sănătoşi şi bine.

Dar preoţii cei mai de seamă
Şi cărturarii ce-au văzut,
Cum pruncii toţi strigau: Osana!
Toţi de mânie s-au umplut.

Tu plin de milă răbdătoare,
Ce este scris le-ai amintit.
Ce au citit în profeţii,
Sub ochii lor s-a împlinit.

Şi astăzi Doamne vii smerit,
Cu pacea Ta pe toţi ne-mbii,
Ne vrei creştini cu vieţi sfinţite,
Ne vrei pe toţi ai Tăi copii.

Azi Te primim cu bucurie,
Ca Salvator şi Împărat,
Prin Tine avem mântuire,
Fii veşnic Doamne lăudat!

de Teodor Groza
27.04.2013
Vişeu de Sus.