Am purtat în mine muguri
Şi în inimă boboci
Ca să bată floarea struguri
Iară frunzele în voci.

Îi aveam ca pietre scumpe
De rubine şi opal
Pregătit când va erupe
O brânduşă şi-un podbal.

Îmi păstram în suflet vise
Şi vedeam ca-n adevăr
Viorica ce-nflorise,
Rozul florilor de măr.

Ci veni afară floarea
Ce mai zumzet, ce culori!
Că mă-ndeamnă-n sine zarea
De la zori până în zori.

Floricele delicate
Înfloriră ca iubiri
Că-mi sunară nestemate
Doar ca palide-amintiri.

Mi le-am scos încet din gamă
Şi le-am îngropat tăcut
Sub frunzişul de aramă
Ce-a căzut anul trecut.

Când m-au dus acolo paşii
Peste-o zi – văzui uimit:
Înfloriră toporaşii
Unde visele-am sădit.