De la arama frunzei moarte
Și de la clinchetul de-argint
Ne-ntoarce iar în libertate
Smaraldul Vieții pe pământ.

De la durerea de metale
Ce sună-n salbele de bani
Într-o mireasmă de petale
Din zborul anilor bălani.

O lăcomie-nfrigurată
Rămâne-n zvonul de-amintiri,
Iar inima eliberată
Înmugurește în priviri.

Ca să alerge să le-ajungă
Și să le-ntreacă ca un vis
Zburând cocoară peste strungă
Direct în flori de paradis.

Văzduhul să îl prindă-n grabă
De parcă-i ultimul moment
Rostogolindu-se prin iarbă
Cu tot cu gând și sentiment.

În pânzăturile de Soare
Țesute-n raze în cruciș
Să fremătăm ca și o floare
În auriu păienjeniș.

Pe fața noastră-n lacrimi udă
Să se înalțe-un răsărit
Smuls din suirile de iudă,
Căzut pe-un Petru pocăit.