Pășind...
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Paște
Resursa adaugata de bragagiu in 04/04/2013
Îmi pătrunde până-n cuget frigul,
Haina-mi este jilavă în vânt,
Doamne, Tată, sunt atât de singur
În această beznă pe pământ.

Luna-i adormită pe gherghefuri,
Țesătura-n nouri a pătruns,
Prind în palme raze de luceferi,
Însă-n ele nu-i nici un răspuns.

Umbrele mănâncă din secunde
Ca să piară-mprospătatul nou,
Singur mie doar îmi pot răspunde
Căci pierdui și urma de ecou.

Caut un cuvânt care să spere
Numai nu o lege de bigot
Degetele-mi pipăie-ntuneric -
Altceva ca să găsesc nu pot.

Lacăte mă latră din belciuge,
Geme-ncet un zvon bisericesc -
O lumină mică mi-ar ajunge
Ca să pot cu ochii să-i vorbesc.

Noaptea însă numai se îngroașă,
De tăișu-i rece mic m-am strâns,
Nu răsună plânsete din fașă,
Din sicrie nu răzbate-un plâns.

De-ar țipa chiar și cu răutate
Măcar cucuveaua din stejari -
M-oglindesc doar în singurătate
Prins întreg în ochii ei cei mari.

Știu că îngeri smulg din lan neghine
Și îndrepți umili și doborâți,
Te-aș striga, dar parcă mi-i rușine
Că sunt alții mult mai necăjiți.

Eu mă țin, Părinte, pe picioare
Și pe Cale încă merg și... vin...
Doar un picur de-aș primi de Soare...
Dar mai răbd căci vreau așa puțin...
Câtă profunzime, câtă sensibilitate sufletească şi poetică… O citesc, o recitesc şi poezia mi se redescoperă cu totul alte ascunzişuri luminate. E puţin spus: e deosebită, căci încărcătura ei emoţională e nespus de mare.

Înfrigurat şi însingurat, poetul –sufletul poetului- i se adresează Divinităţii Absolute într-un cadru nocturn, căutând răspunsuri la anumite frământări, dar nu primeşte nici un “picur…de Soare”, nici o iluminare. Zbaterea sufletească se accentuează (“Lacăte mă latră din belciuge,/Geme-ncet un zvon bisericesc”), şi în locul cuvintelor rostite, poetul face apel şi la “ochi” –ferestrele sufletului- care pot mai bine exprima zbuciumul interior fără vorbe (“O lumină mică mi-ar ajunge/Ca să pot cu ochii să-i vorbesc.”).

Nu lipsesc nici elementele biblice (“îngeri smulg din lan neghine “) cu referire la două din pildele Mântuitorului Isus –şi nu numai.

Există chiar şi contraste, paralelisme: beznă-lumină, umili şi doborâţi-pe picioare (adică drept) etc. pentru a da cât mai multă forţă luptei interioare.
Adăugat în 04/04/2013 de francu.cristina
..Doamne,sunt atit de singur
In aceasta bezna pe pamint..cuvinte rostite de Domnul Isus pe cruce..
Adăugat în 04/04/2013 de sanda_tulics
"M-oglindesc doar în singurătate
Prins întreg în ochii ei cei mari." Pot sa-ndraznesc sa identific si o mica influenta argheziana? "Tare sunt singur, Doamne, si piezis/ Copac tepos uitat in campie"
Dar ochii in care va oglinditi, sunt ochii singuratatii Domnului Isus, care, in Isaia 53 apare "Dispretuit si parasit de oameni"! Deci, nu sunteti singur, pentru ca Domnul e Prietenul fidel si mai aveti si frati care, cel putin, cauta sa va inteleaga!Dragostea, Harul si Pacea sa va fie inmultite!
Adăugat în 05/04/2013 de loredanam
Statistici
Opțiuni