„Spulberatu-s-au cuvinte
Despre încă un Mesia,
Iar poporu-a prinde minte
Potolind obrăznicia.

E oprită o-ncercare
De-a-njiosi din nou Scriptura
Ca-n Iudeea, fiecare,
Să stimeze-nvățătura.

Dumnezeu își arătase
Și mânie, și dorință,
Rătăciții de la case
S-or întoarce-n umilință.

Căci porniră s-aiurească -
Adunările-a distruge:
C-auzi - dragoste frățească
Lor în case nu le-ajunge!

Pe acel ce-n rătăcire
Mai mult vruse s-o apuce
Domnul cu nemiluire
Mânios l-a-ntins pe cruce.

Ca să înțeleagă omul
Cui i-i dat din cer seninul,
Să cunoască bine Roma
Cine e aici stăpânul.

Este și a fost lumina
Unde legea se ascultă:
Vor plăti și desetina
Cu o râvnă mult mai multă.

Înțeles-au că puterea
E-n științe de Pisanii,
Vor dori înmănuncherea
De supunere și danii.

Câteodată mintea clară
În prostie se înfrânge
Și mai trebuie afară
Ca să dai drumul la sânge.

Unu-i mort, însă copiii
Sunt salvați pe-o lungă vreme
Căci spre cerul veșniciei
Nu s-ajunge prin extreme.

Ci pe brânci purtându-ți soarta,
Târâindu-te omidă,
Înmulțind fapta cu fapta
Și credința iar tocind-o.

S-asculți negreșit păstorii,
Doamne Sfinte, să îi judeci!!!
Așa te vor trece norii,
Te ridici dacă aluneci.

Să-mplinești porunci din frunte,
Să-i asculți în tot și-n toate
Că doar ei pot face punte
De-aici în eternitate...”

A surâs ușor Caiafa
Din gândire și din vise
Apoi apăsă parafa
Peste toate ce prezise:

„Nu va fi fără de Carte
Nici credință, nici speranță,
Aiureli de libertate
Se vor stinge-ncet în viață.

Fără-nvățătură-adâncă
Nu găsești Cuvântu-n file
Sinagoga este stâncă
A ființelor servile.

Cum fu ieri va fi și mâine
Noi vom fi-ntre cer și-argilă,
Cum a fost așa rămâne
Visul Dragostei din milă.

Așteptarea aștepta-va
Ca Mesia să ne vină
Amăgindu-ne zăbava
Ocupat că-I în hodină.

S-au iscat din cei ce țipă
Cum că mortul viu iar este...
Vor mai crede pe vreo clipă
Plăzmuind poate-o poveste.

C-apoi în clădiri de temple
Basmul să-l presoare-n oameni
În mumii să îl contemple
Hohotind lângă icoane.

Chiar de moartea, prin minune,
Calea-n Viață I-a deschide
Casele de rugăciune
Iar și iar Îl vor ucide!

Și așa va fi întruna
Neștiinduse-o-ncetare
Cât va lăfăi minciuna
În oricare adunare.

Așa fi-va peste veacuri
Și n-o să ne-ncurce nimeni
Cât n-om da voie să treacă
Dumnezeul viu în inimi!”