Floarea serii
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 11/03/2013
Când floarea amurgirii petalele-şi desface
Şi ninge cu tăcere şi păsăruici târzii
Găsesc atâta tihnă, respir atâta pace
Din rămăşiţi rămase-n văzduhuri azurii.

Iar cerul cu încetul lărgimea sa şi-o stinge
Parcă clipind se lasă aproape de pământ
Că aş putea cu palma ca să-l ating ca înger
Şi să nu-mi pierd departe întregul meu avânt.

Curgând fără de susur cuvinte violete
Ce înfloresc în jurul jăraticilor flori
S-aştern ca lăicerul de stingeri înţelepte
Ce-adună, ca la urmă, superbele culori.

Nu-i ziuă şi nu-i noapte, nu-i seară şi-nserare
E-o înflorire-n aur de maci şi trandafiri
Şi nu-mi vine a crede ecouri că-s de Soare
Ce-ntârziară fuga în fapt de răsăriri.

A crimă parcă sună chiar şi vocala vorbei:
Aş vrea să strig în mine pastelul uimitor –
Pe-alături trec ca umbre în beznă mergând orbii
Şi pot numai cu jale s-oftez de lumea lor.

Simţim parcă o viaţă şi locuim o Ţară,
Ne bucurăm de-o pâine şi un cuvânt iubim,
Dar inima-mi şi mintea prin flori se-amestecară,
Iar ei bâjbâie drumul de lângă ţintirim.
Prea bogata oferta sa nu fi fericit in asemeni peisaj.. Minunat!
Adăugat în 11/03/2013 de sanda_tulics
O inimă sensibilă la frumos, să nu ucizi cu vorba acest tablou minunat,să-l păstrezi în inimă,o idee
deosebită, o floare a serii deosebit de frumoasă.Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine floarea serii
este mai frumoasă decât floarea amiezii, poate și decât a dimineții.Dumnezeu să te binecuvinteze
frate Victor cu un buchet mare de flori.
Adăugat în 11/03/2013 de ana_haz51
"Nu-i ziuă şi nu-i noapte, nu-i seară şi-nserare
E-o înflorire-n aur de maci şi trandafiri
Şi nu-mi vine a crede ecouri că-s de Soare
Ce-ntârziară fuga în fapt de răsăriri." Floarea amurgului, exprimand vara tarzie in amurg a poetului..
"Asa-ntr-o liniste si-un har/Tu vei veni, Isuse, iar..."
Adăugat în 11/03/2013 de loredanam
Prin viața trăită, prin cuvânt, prin vers,ferice de cel ce întoarce pe un orb din întuneric la lumină
că-ci i se iartă o sumedenie de păcate.Iar cel ce știe să facă acest bine și nu-l face păcătuiește.Cât
despre cei care au ochii închiși la adâncimi și înălțimi de vers uimitor de pastelat,nu-i compătimi,
ci coboară-te cu dragoste și la ei,că-ci ,și Isus sa coborât la noi,ca să ne ridice la înălțimea Lui.
Apreciez tot mai mult versurile tale și amo descidere a inimii tot mai mare pentru ele deși când
„te-am cunoscut”eram printre cei compătimiți. Nu te opri .Mergi înainte cu inspirație Divină și nu
disprețui manifestările exaltate a dragostei dintâi nici la tine nici la alții.
Cu dragoste sinceră, manifestată în Cristos. Fratele Cornel.
Multă pace!
Adăugat în 12/03/2013 de hazcornel
Chiar daca-i la apus,atata soare-i in gradina asta, atata frumusete,ca nu poti sa te bucuri hoteste de atata har,ci-i strigi si pe cei ce abia orbecaie sa vina,e-atata fericire ca nu poti s-o traiesti singur,vrei sa imparti cu bucurie...o data nu esti auzit,alteori nu esti vazut dar vine o zi cand painea aceea aruncata pe ape se va intoarce si orbii si surzii( spiritual) vor ridica privirea din pamant si vor dori sa stie cum de ,in asa vreme de seceta gradina ta isi canta bucuria-n flori....frumos...
Adăugat în 12/03/2013 de violetamaicariu
Statistici
Opțiuni