Dialog
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Rugăciune în Cale  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 13/02/2013
Mă aşez la masă greu:
Ochii mi-s proptiţi în beznă,
Văd triumful celui rău,
Iar Credinţa lângă gleznă.

Traiul meu s-a risipit,
N-am speranţă de o bază...
Văd – alături, liniştit,
Domnul Isus se aşează.

Nu îmi spune-o vorbă grea
Ori voroavă mai uşoară,
Ci priveşte-n noaptea mea,
Ce-ndrăzneşte să mă doară.

Împreună ca doi fraţi,
Ne-ndreptăm văzu-nainte
Simpli, neentuziasmaţi,
Fără urme de cuvinte.

Eu nimic nu văd şi tac,
Frica mă încolăceşte
Doar prefac laţu-n colac
Prea stângaci de omeneşte.

Apoi spusei, fără glas:
„Nu-mi văd, Doamne, viitorul
Doar nehotărâtul pas
Îmi încearcă slab piciorul.

Întunericul, ca zid,
Mi-a închis năpraznic Calea
Şi privirile-mi se-nchid
Ca să-şi picure doar jalea.

Ce pot face, ce va fi?
Mai chem umbletul nădejdii,
Dar prea mult nu cred în zi
Şi-n salvarea de primejdii.

Ochii-n groază mi se strâng,
Căci ce pot mai mult a face?
Clătinându-mă părâng,
Fără-ncredere şi pace.”

„De ce, dragul meu, tu vezi
Numai neguri şi netreceri,
Când te cheamă drumuri verzi
Zarea ce pornesc să-ncerce?

Când minuni lângă minuni
Sunt în faţă-ţi nestemate,
Troiţe de rugăciuni
Se înalţă luminate.

Cerul liber, de azur,
Te îndeamnă cu-nălţime,
Iar câmpiile din jur –
Cu parfum de prospeţime.

Nu palpa cu palma nopţi,
Nici cu inima ta teamă,
Ci deschide negre porţi
Ce bat clopote de-aramă.

Treci al neputinţei prag,
Care vrea să se opună,
Şi revarsă-te în larg,
Fericit ca o cunună.

Viaţa se trăieşte dârz,
Nu se vaită în boală,
Moleşit ca un bariz*
Şi-n suspin de oboseală.

Orice umbră-o crezi prăpăd,
Când aripi ai minunate!...”
„Dar eu, Doamne, nu le văd –
Unde nu mă uit – e noapte!

Numai nori măreţi şi grei
Ţintesc viaţa să-mi cuprindă...”
„Uită-te în ochii Mei
Ca să-ţi fie ei oglindă.

Întră-n văzul Meu întreg,
Cu-ndrăzneală şi cu spaimă,
Căci Eu pot să înţeleg,
Chiar când omu-abia îngaimă.

Vezi-te cu tot ce-i bun,
Nu te îngrozi de rele,
Cum să zbori, Eu o să-ţi spun,
Că mai jos, mai sus de stele.

Nu îţi crede focul stins,
Căci el arde, el tot arde,
Doar c-aripile ţi-ai strâns,
Când să le desfaci se cade.

Înainte! Mai cu spor!”
În privirea Lui senină
M-aruncai cocor în zbor
Slobozit şi în lumină...

Iar în locu-mi şed acum -
Tot pe scaun, lângă masă,
Dar aud – mă-ndeamnă-un drum
Printre câmpuri de mătasă.

Inima în plai ceresc
Serioasă-nseamnă vise
Doar pe foaie, ştrengăresc
Ca şi prunci, cuvinte scrise.


*Bariz –stofă de lână foarte subţire şi moale


...un vers al dezlegarii,al inimii chinuite de neincredere, de ce este in viitor...Cita dreptate..dar Domnul, este linga noi, sa-L apucam ,numai asa putem merge mai departe.Un cumul de vitamine,pe care le-am luat ''pe nerasuflate''.Slava Tie ,Doamne!
Adăugat în 13/02/2013 de sanda_tulics
Adevărata încurajare, în toată măreţia şi splendoarea ei! Fiţi binecuvântat.
Adăugat în 13/02/2013 de floridinmaracineni
Așa e câteodată frate Victor, dar Domnul ne ridică, ne mângâe și ne îmbărbătează pentru mai
departele drum. Calcă pe val,mergi înainte, cere-I ungere, deschide-ți inima și El ți-o va umple
de cuvinte, care, fie că le va rosti gura, fie că le va scrie penița, vor avea în ele Dragostea, Lumina,
călăuzirea și mustrarea în Dragoste. Esențe, care vor întreține în copii Lui VIAȚA, pe care Isus ,a
împărțito cu prisosință , viață pe care „cel rău”o erodează neâncetat. DACĂ ȘI NUMAI DACĂ, vom
privi MĂREAȚA JERTFĂ din poziția unei reverențe până la pământ, vom avea puterea și înțelepciunea să luptăm, pentru ce a cucerit Isus pe cruce, spunând adevărul curat ,simplu și
însoțit de puterea ,care să taie din rădăcină răul care se întinde ca un cancer în biserica lui Cristos.
DUMNEZEU SĂ NE AJUTE !!! Domnul să-ți dea pacea Lui. AMIN!
Adăugat în 13/02/2013 de hazcornel
Dialog al speranței și al credinței...Multe binecuvântări!
Adăugat în 13/02/2013 de loredanam
"Mă aşez la masă greu:
Ochii mi-s proptiţi în beznă,
Văd triumful celui rău,
Iar Credinţa lângă gleznă.

Traiul meu s-a risipit
N-am speranţă de o bază...
Văd – alături, liniştit,
Domnul Isus se aşează.

Nu îmi spune-o vorbă grea
Ori voroavă mai uşoară,
Ci priveşte-n noaptea mea
Ce-ndrăzneşte să mă doară."

Fara cuvinte... Aici ma gasesc si eu uneori, ce frumos redata starea...fii binecuvantat!
Adăugat în 14/02/2013 de lboltasu
Un dialog al reveriei, frumos tesut, cald si personal.
Adăugat în 14/02/2013 de francu.cristina
Statistici
  • Vizualizări: 1352
  • Export PDF: 23
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni