ŢINE-NE ISUS, TREJI!


Când zorii intră în tainice unghere,
Sună ca şi goarna... ora de trezire.
Alungă somnul de neveghere,
Din suflete cuprinse-n amorţire.
Ține-ne Isus, treji, cu mână tare,
Să rămânem în a sfințirii stare.
Condu-ne pe-a adevărului cale,
Potolește furtunile din vale.

Umple-ne cu puterea credinței,
Risipește spaima necredinței.
Înțelepțește-ne cu multă iubire,
Zdrobește a nostră răzvrătită fire.
Să nu pierdem jertfa din vedere,
Ofranda, sfințirea noastră cere.
Să fim ca o eternă primăvară,
Pune în ochi, sfințirea clară.

Care dezvăluie viaţa veşnică,
Și îndepărtează orice piedică,
Ce-ar pune-o în cale firescul eu.
Potrivit unor fii de Dumnezeu,
Să răspândim mireasma iubirii,
Din florile albe ale mântuirii,
Cu pacea din sufletul iertat,
Din harul ofrandei revărsat.

Ascultarea să toarne bucurie,
Să înflorească într-o inima vie.
Smerenia, mireasma purității,
Să deschidă bobocul divinității,
Ce-împrăștie aroma iertării,
Prin petalele roșii ale-ndurării,
Cu gingășia dragostei divine,
Samariteni în facere de bine.

Deschiși bobocii răbdării,
Răspândesc izul înseninării.
Împrospătează cu neprihănire,
Sufletul înnoit prin sfinţire.
Ține-ne Isus treji, cu mână tare,
Să rămânem în a sfințirii stare.
Un vas regal al recunoștinței,
Plin de crinii regali ai inocenței.

Amin!