Dumnezeu din veșnicii în veșnicii,
În toată slava strălucești, Stăpâne,
Printr-o suflare țărâna o învii,
Aprinzi foc în inimi de tăciune.

Tu țărâna o transformi în aur,
În cuptoare aprinse-l lămurești,
Să fie adăugat ca un tezaur
Unit cu strălucirile cerești.

Stăpânul meu în inimă mă doare
Tot ce mai am vechi, netransformat
Și stă pe fața Ta ca întristare,
Că mi-ai vorbit și nu Te-am ascultat.

Aduc acum, la crucea Ta, Isuse,
Ființa mea, prin Sângele Tău Sfânt
Pătrunde-mă în locuri nepătrunse
Și înnoiește-mă după Cuvânt.

Tânjesc Stăpâne să îmi spui că sunt
Om după inima Ta, rob credincios,
Să mă unesc, de-aici de pe pământ,
Cu ascultarea Ta, Isus Cristos.

Să știu că sunt mereu sub al Tău scut,
Că zilnic mă hrănești din Pâinea Ta,
Că Tu îmi poruncești și eu ascult,
Că întotdeauna fac doar voia Ta.

Căci ce mi-ar fi mai mare bucurie
Și ce mi-ar fi oare mai de folos?
Decât să știu că Îți slujesc doar Ție
Și că voi fi numit rob credincios.

Amin!