Cântec de dragoste al miresei Domnului (Biserica Lui)

Când, după Răpirea-n slavă, vom nunti
Ai să fii al meu, am să fiu a Ta:
Sufletele noastre-atunci se vor uni,
Arătându-şi toată dragostea.

Vom fi două pietre preţioase-n cer:
Îmbinate-n muchii într-un unghi sublim,
Şi vom fi părtaşi aceluiaşi mister,
Căci vom sta în zidul din Ierusalim.

Ziua nesfârşită vom tot povesti,
Depănând memoria vieţilor finite,
Şi, smerit, pe Tatăl Îl vom proslăvi
C-a schimbat durerea-n clipe fericite.

Ne vom aminti cum am fost logodiţi,
Întâlniri preasfinte-aveam în Adunare,
Dar în odăiţă am fost fericiţi:
Viaţa lângă Tine-i veşnic sărbătoare.

Vom străbate-alături spaţiul infinit
Şi adesea, chiar Te voi ţine de mână,
Mulţumind întruna că m-ai mântuit,
Şi-astfel, pe vecie, vom fi împreună.