Cântec de dragoste al Miresei Domnului (Biserica Lui)

Când, după Răpirea-n slavă, vom nunti
Ai să fii al meu, am să fiu a Ta:
Sufletele noastre se vor reuni,
Arătându-şi toată dragostea.

Vom fi două pietre preţioase-n cer:
Îmbinate-n muchii într-un unghi sublim,
Şi vom fi părtaşi aceluiaşi mister,
Căci vom sta în zidul din Ierusalim.

Ziua nesfârşită vom tot povesti,
Depănând memoria vieţilor finite,
Şi, smerit, pe Tatăl Îl vom proslăvi
C-a schimbat durerea-n vecii fericite.

Ne vom aminti cum am fost logodiţi,
Întâlniri preasfinte-aveam în Adunare,
Dar în odăiţă am fost fericiţi:
Viaţa lângă Tine-i veşnic sărbătoare.

Vom străbate-alături eon infinit,
Şi adesea, strâns Te voi ţinea de mână,
Mulţumind întruna că m-ai mântuit,
Şi-astfel, pe vecie, vom fi împreună.