Adio, deci, la viaţa de risipă,
ajung dorinţele incinerate,
efort imens, realităţi ingrate
şi vraja unor bucurii de-o clipă.

Sunt multe rele, multe îndurate
şi când le uit ceva se înfiripă,
cu cerul vreau de-acum să fac echipă -
mă umplu doruri vii, adevărate.

În faţă-i drumul către regăsire,
în urmă viaţa e aşa pustie,
la fel ca strada fără de ieşire.

De partea mea e dragostea cea vie
şi împrejur a cerului oştire -
mă-ntorc, o, Doamne, să mă-nchin doar Ţie!