Între surâs şi lacrimi, există doar un pas,
O paranteză scurtă, secundă într-un ceas,
Acuma ochiul vesel străluce în lumină
Şi peste-un ceas lumina îi e deplin străină.

Ce diferenţă totuşi, azi soare, mâine ploaie,
Un spic ce se înalţă, apoi lovit, se-ndoaie,
O tresărire caldă cuprinsă-ntr-o clipită,
Când vine amăgirea şi inima-i rănită!

Te poţi gândi prieten, în clipe de tăcere,
Când lacrima îţi curge şi prins eşti în durere,
Ce har lasat-a Domnul, să poţi să râzi, să plângi,
Că ochiul e o poartă, prin văz, tu multe strângi?

Aduni în suflet doruri, căldură, aspiraţii,
Dar grijă mare prieten, la multele tentaţii!
Multe-s îngăduite, dar nu-s de trebuinţă,
Păstrează-n curăţie întreaga ta fiinţă!

La fel cum limba este în trup un mădular,
Să vigilezi într-una, al-ei vocabular,
Cu ea lauzi pe Domnul, ceri binecuvântare,
Dar tot cu ea tu blastemi, cu-atâta uşurare...

Atâtea căi sunt astăzi pe care poţi să mergi,
Dar fii cu luare-aminte, ca tu să nu îţi ştergi,
Din Cartea Vieţii anii şi numele de sfânt,
Îmbracă-te cu slavă cât eşti pe-acest pământ!

Cum între-abis şi Eden există-o diferenţă,
Din trupul tău şi duhul, să faci o convergenţă,
Să urmăreşti prieten să capeţi mântuirea,
Căci punctul de-ntâlnire, va fi nemărginirea!

02/12/12, Barcelona