Când apa curge şuvoi şi spală pământul.
Pe tine nu te-atinge; tu eşti pe Stâncă.
Când soarele usucă totul şi arde suflarea,
Pe tine nu te-ajunge; tu stai la Umbră.
Când vântul suflă năvalnic şi mătură zarea
Tu nu eşti atinsă; tu eşti cu Dumnezeu.
Isaia 58:11Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.