Marturia fratelui Γιώργος Κοροβέσης, partea 2
Autor: Ciprian Muresan  |  Album: Marturi ale fratilor crestini grecii din Grecia  |  Tematica: Experiente cu Dumnezeu
Resursa adaugata de MihailCiprianMuresan in 05/04/2020
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

Va bine primim intr-o noua emisiune cu marturisiri, unde dupa cum bine cunoasteti avem aceste  emisiunii in fiecare marti seara dela ora 10 in direct, si asa se face ca suntem si astazi de impreuna cu voi 19 noiembrie 2014, si il avem in  aceasta emisie pe fratele Giorgos Korovesis.

G: Buna seara frate Giorgos.

G: Buna seara frate.

G: Va multumim foarte mult, pentru ca ati venit din nou in emisiunea noastra, ca sa continuam cu cea de a doua parte a marturisiri dumneavoastra, si oriciti vreti, puteti sa intrati pe site ul nostru, si sa intrati pe toate emisiunile facute, si unde puteti gasi si prima parte a marturisiri fratelui Giorgos. In prima parte a marturisiri, fratelui Giorgos veti gasi cum a intrat in mijlocul bisericii si cum el si familia lui au ajuns sa creada, si acuma suntem la cea de-a doua parte si am ramas la vremea unde fratele Giorgos, Dumnezeu va adus in Kifisias, unde ati inceput o frumoasa lucrare cu putini frati, iar mai pe urma nu stiti cum, dar Dumnezeu a inceput sa aduca tot mai multi fratii.

G: Sa citim putin fratele meu din epistola catre Evrei, capitolul 4 de la versetul 14-16. Deci vrea Dumnezeu ca sa tinem marturisirea noastra vie, si marturisirea Domnului nostru Isus Hristos Mantuitorul nostru, si lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o in viata noastra si in familia noastra si fiindca cunoastem ca avem un Mare Preot care este  in ceruri in locurile sfinte si preasfinte si care ne asteapta sa intram prin sangele lui Isus prin Duhul Sfant si sa gasim trecere, har si ajutor in orice vreme avem nevoie. Si acum acest lucru o sa il facem prin  harul Domnului, o sa marturisim si o sa cerem de la Marele nostru Preot Isus sa fie cu noi, Sa ne ajute ca orice zicem sa fie pentru slava Lui, pentru ca  este lucrarea Lui, si toate lucrurile El le-a facut. Am ramas la vremea unde fara sa inteleg am avut ca sa locuiesc in Aigio, unde acolo am ramas pentru  3 anii si jumatate, acolo Dumnezeu m-a invatat Cuvantul Lui, acolo eram singur si citeam ore in sir fara numar, nu aveam altceva  ce sa fac, citeam Cuvantul, si mergeam si la biserica din Pyrgos unde impreuna cu un alt frate, am inceput sa vad ca Dumnezeu imi dadea ca sa predic Cuvantul. Cand s-au terminat cei trei ani jumate a ramas in urma o frumoasa biserica in Patra, unde este fratele Hristo, si o frumoasa biserica in Aigio unde avem pe fratele Kostakis, si  eu am ajuns in Athena. Pentru munca mea am mers acolo in Aigio, si cu munca mea m-am intors, si am inceput sa merg in biserica din centru, Omonias. Apoi intr-o zi, a venit un frate avocat  la mine care imi spune: Frate, am un prieten si frate care  este asistent medical in spital, si acolo este o doamna a carei sot este foarte bolnav de cancer si are dorinta ca sa mergem si sa ii vorbim despre Dumnezeu. Eu am auzit si am uitat. Apoi la doua zile a venit  un alt frate, fratele Nikos care este arhitect si imi spune cum a cunoscut o tanara din Columbia care este servitoarea unui om foarte  bogat din Ekali, care la randul lui si el este strain si nevasta lui este de origine columbiana si el insusi e bolnav de cancer in spitalul Ygeas, si ne-a rugat deci fata aceasta, ca sa mergem sa ne rugam pentru seful ei, care zicea ea, este un om foarte bun, si care a insistat sa mergem ca sa ne rugam. Eu nu am inteles atunci ca ar fi vorba de acelasi om, dar am zis: Da  o sa gasim o sansa cindva si o sa mergem. Si a treia  a fost o sora, sora Dimitra care este doctorita in spitalul Ygias, si  care mi-a zis: frate trebuie in graba  sa mergem la casa unui om, care a fost externat deja din spital, si acum este acasa, este strain, are fabrici aici, si sotia lui vrea sa mergem sa ne rugam pentru el. Atunci am realizat ca toti trei vorbeau de aceiasi persoana. Si asa fara  sa imi dau seama, ei trei, eu si sotia mea am ajuns intr-o vila in Ekali, o vila foarte frumoasa intr-un loc foarte frumos, si intrand in acel loc am fost asteptati de o femeie si de un om aproape pe moarte  care avea in jur de 40 de kg, si care statea  intins pe un fotoliu cu picioarele unul peste altul, si care  numai avea nici un fir de par pe el, si de abia mai putea  vorbi. Numai cit am intrat inlauntru si deja am inceput sa ma pierd cu firea, eu sunt si slab de fire cu bolnavi. Asta se intampla in 1989. Si am ingenuncheat sa ne rugam, si pe cand ne rugam, ne vorbeste Dumnezeu ca casa aceasta  zicea Domnul vreau sa o fac o casa a marturiei si o casa  de rugaciune. Eu ziceam Domnului, Doamne de ce m-ai adus aici? Tu sti ca nu sunt instare  sa suport bolile. In seara aceea, Ilias, cel bolnav a fost nascut din nou, se ruga si a inceput sa planga, il nascuse  din nou Domnul. Ne-am ridicat ca sa plecam, si ne intraba Ilias: O sa veniti si cealalta joie? Ne-am uitat unii la altii, si am zis: O sa venim. Si asa fara sa realizam am inceput sa mergem in fiecare joi, si eram primiti jos la  subsolul cladiri unde avea ca un fel de taverna sau restaurant mai mare pe intreg subsolul blocului, si acolo  ne rugam, vorbeam din Cuvantul lui Dumnezeu, cintam si mancam, iar mai pe urma plecam de acolo acasa. Au trecut 3,4, 5 duminici nu imi amintesc bine, si pe cand eram din  nou noi toti 5, imi zice Ilias: frate  Giorgos, am chemat pe doctorii mei din America sa ma examineze si ei pentru ca stiu ca Dumnezeu S-a atins de mine si  m-a vindecat. Eu nu credeam, si nu i-am dat mare importanta, eu doar ziceam: Da, da, da. Cand vin? Pe maine, mi-a zis. Mergem in cealalta joie, si ii gasim sarbatorind, si numai ce am intrat in casa imi zic: Frate am facut examinari din nou si desi aveam cancer raspandit in tot corpul meu, si imi mai dadusera  doar 4 luni de viata, la examinare nu au mai gasit nici urma de cancer si mi-au zis ca sunt vindecat in intregime. Eu ma uit la el si il intreb: Doctorii ti-au zis asta? Si el imi raspunde: frate Giorgos nici tu nu crezi asta? In clipa aceia m-am simtit foarte rusinat, si i-am zis ca cred. Inadevar am continuat sa mergem in  fiecare  joi la casa lui, timp in care acest om a inceput sa se ingrase, sa ii creasca parul, sa ii creasca si mustata, pana acolo ca a ajuns sa rada de mine ca are mustata mai buna ca a mea. Dar ceace era o minune acolo era ca au auzit oamenii care il cunosteau si incepeau sa il viziteze, sa il caute, si incet, incet, joie de joie, taverna casei lui dela subsol era arhiplina de oamenii straini mie, pe care eu nu ii cunosteam, dar care veneau acolo. Acolo aveam rugaciune si predica. Eram eu si ceilalti 3 fratii, dar nimeni altul nu mai stia ce se intampla acolo si nici nu am zis nimanui. Acel spatiu din subsolul cladirii lui devenea deja neincapator. Desigur intr-o joie mi-a spus ca o sa faca o petrecere in  cealalta joie unde o sa sarbatoreasca vindecarea Domnului. Asa a si fost, a facut o sarbatoare in cealalta joie unde a chemat diferite oficialitatii chiar si din guvern au venit ministrii, si multe oficialitati a vremii de atunci, asta se intampla in 1989 si petrecerea a fost tinuta in gradina imensa pe care o avea special amenajata pentru asemenea evenimente. . Si in timp ce el si invitatii sarbatoreau vindecarea lui  Isus, el a luat microfonul si a zis tuturor: Doctorii mi-au dat 4 lunii de viata, dar noi ne-am rugat si Hristos m-a vindecat si astazi sunt complet vindecat. Cu ocazia acestei vindecari s-a facut un susur in tot tinutul acela, in Ekalis si imprejurimii si in general, din gura in gura s-a aflat, circula vestea ca acest om a fost vindecat. In aceiasi vreme era un frate doctor, un frate foarte bun, care numai cat venise la credinta, si a carei sotie avea aceiasi problema, cancer la cap, si aceasta familie locuia in Dionisos, intr-o casa la fel de mare si frumoasa ca si a lui Ilias, si acolo am inceput in fiecare vineri ca sa mergem, la casa acestui doctor, care si el la randul lui ne primea in taverna de la subsolul casei, si acolo din nou Cuvantul lui Dumnezeu, din  nou rugaciune. Acolo veneau si fratii de la alte biserici, pentru ca fratele avea cabinetul medical in Nikaia, si multi fratii il stiau. Acolo in Dionisos duceam si copilasii nostri cu noi, si fratii care veneau isi aduceau copiii lor, si adunarea de acolo era formata din oameni care cunosteau pe Hristos si oameni care nu cunosteau pe Hristos. Si in timp ce noi aveam partasie  si mancam, fara sa realizam copiii au plecat de langa noi, totii, s-au dus la etajul de sus al casei, fiindca casa avea 3 etaje cu scari si cu lift. , si acolo la etajul 3 intr-un dormitor mare s-au strans toti copiii ca sa se roage. Noi stateam jos la masa si mancam si aveam partasie unii cu altii, discutam dupa ce terminaseram cu rugaciunea si predica. Si dupa putina vreme coboara Alexia, care era de 7 anisori in 1989, si care a venit la mine si mi-a zis: tata sa iti zic ceva: hai te rog sus cu mine sa vezi daca ce am primit este Duhul Sfant.

Si eu ma uit la ea si ii zic: Dar unde ai primit Duhul Sfant? Si ea imi zice: sus, noi toti ne rugam. Eu o priveam mirat, dar nu as fi vrut nici sa plec de langa fratii, dar m-am dus pana la urma, am urcat in lift, ajung la etajul 3, deschid usa si ce sa vad, erau adunatii toti copilasi, erau multi copii, 15,20, 25, nu imi amintesc, toti copiii nostri, si care erau toti botezati cu Duhul Sfant, si vorbeau  in alte limbi si proroceau tare si fiindca era vara  si au deschis fereastra, eu ma duc  aproape de fereastra  si ce sa vad, erau iesiti vecinii de prin imprejur si toti priveau spre camera de sus si nu intelegeau ce se intampla, pentru ca nu au auzit niciodata asa ceva, si acolo in spatele usei statea si un bunicut, si eu ii zic: frate Kosta ce faci dumneata aici? Si el imi zice: Am venit si eu sa primesc Duhul Sfant. Si eu il intreb: Si l-ai primit? Da m-a botezat si pe mine. Ziua aceea a fost o zi de bucurie pentru mine, pentru ca aveam deja botezati totii copii mei cu Duhul Sfant. Pentru ca ceilalti trei copiii ai mei au fost botezati in Aigio, numai Alexia mai ramasesera, si ea a fost botezata acum. Un alt lucru caracteristic care se intampla in cealalta  incapere in Ekalis, unde veneau multi strainii, venea si o doamna mai mare in functie, pe care nu o cunosteam si nu ma cunostea, dar care statea la usa, si la toti care veneau acolo le zicea: Aveti grija, acesti oameni sunt eretici, dar ei se roaga si Dumnezeu ii asculta, mergeti rugati-va cu ei, Dumnezeu ii asculta, dar sa nu mergeti dupa ei ca sa ii urmati. . Si eu o vedeam si o auzeam, ii zambeam si nu ii ziceam nimic, si ea continua. Intr-o zi au venit doua fete mai tinere, erau de 30 pana la 40 de ani, ele au venit de 2,3 ori, aveau si un casetofon la ele cu care inregistrau predica dar si rugaciunile, si eu le-am zis  ca nu este bine sa inregistreze prorociile, pentru ca nu vrea Dumnezeu lucrul acesta. Intr-o zi un frate ma intreaba: Frate nu cumva aveti inregistrate predicile care le-ati avut in aceste intalniri? Si eu ii zic ca nu. Ah, zice el, pacat, pentru ca m-am gandit sa dau si altora sa asculte, pentru ca prezenta lui Dumnezeu in fiecare predica era cu putere, si atunci eu mi-am adus aminte de aceste doua femeii, nu le mai stiu numele, si cind au venit urmatoarea data fiindca nu aveau masina cu care sa ajunga la gara si m-au rugat sa le duc eu pana la statia de tren, si asa am si facut, ne urcam in masina, in fata eu si Ana sotia mea, si ele amandoua in spate, , si eu le intreb: nu cumva mai aveti casetele pe care le ati inregistrat, ca sa le copiez, pentru ca mi-au cerut si alti casete. Si ele tremurand au zis: Nu, nu avem, si deodata una dintre ele incepe ca sa planga si sa zica ca nu este ea de vina, nu sunt eu de vina. Eu opresc si intreb: de ce zici ca nu esti de vina tu? De ce ii zic eu? Ce ai facut? Si imi marturiseste  ca ea este trimisa de sotul ei, de la serviciul secret de informatii, ca sa inregistreze tot ce se intampla acolo inlauntru, si deaceea au inregistrat si prorociile si invataturile, tot ce se intampla acolo intre noi. Eu insa nu m-am suparat, pentru ca intelegeam ca ele amandoua erau nascute din nou, le-a nascut din nou Cuvantul, de aceea plangeau amandoua, si de aceea le cerceta Duhul Sfant. Si am coborat toti din masina si am zis ca nu conteaza ce au facut, dar daca ar putea sa le aduca casetele ca sa le copiem si noi, si ele au zis ca nu mai pot sa le aduca inapoi, dar ne-au promis ca nu o sa mai  inregistreze nici o caseta, dar eu le-am zis ca pot sa ne inregistreze in continuare si sa ne asculte, pentru ca noi nu avem nimic de ascuns si nu zicem nimic secret si nimic  de ascuns, noi Cuvantul lui Dumnezeu il propovaduim. Ba inca mai tarziu toate au iesit pe internet, deci acum toate sunt la vedere. Si asa au fost multe nasteri din nou, si au venit multi la credinta in Ekalis, macar ca nicunul inca nu fusesera botezat cu Duhul Sfant. Deja am ajuns in clipa cand ne-a ajuns nevoia  sa cautam o incapere mai mare undeva, pentru ca niciunde  in cele doua case nu mai puteam sa incapem atatia, dar nici nu mai puteam continua asa.

In Kifisias chiriile erau foarte scumpe, dar nu se gaseau spatii de inchiriat. O  sora ma suna  si imi spune ca exista o casa care  este pentru chirie, si daca vreau sa merg sa o vad. Si inadevar exista o casa in Nea Kifisias, unde cindva in partea din fata era un aprozar si in spate a fost  cindva o cafenea, acum totul era inchis, iar propietarul locuia in spatiul de la etaj. Merg inlauntru, privesc, ma uit la stalpii, privesc zidurile, duc cu mine si un  arhitect care sa imi zica daca se pot face unele modificari, ca sa avem spatiu mai mare, arhitectul imi zice ca se pot scoate unii peretii, si se poate avea inadevar un spatiu mare. In acest punct vreau  sa fac o mica interventie, care mi se pare foarte importanta cel putin mie. Cand eu eram copil mic, undeva in jur de 12,13 ani sau 14 chiar, cintam in psaltirul din dreapta in  biserica din Maroussi, atunci eram mic, aveam o voce frumoasa si cintam. In perioada aceea era arhiepiscop un om  care era diestramenos ( pervers), pervetit. Eu sunt nascut in 1946, atunci eram de 12 ani, deci in jur de anul 1958 se intampla asta, si eu am inceput sa ma intristez foarte mult pentru ca acest arhiepiscop ma privea  foarte ciudat, si eu il intelegeam, si imi amintesc ca am mers acasa manios si acasa ii spun surori mele care era acasa ca nu are cum sa fie aceasta biserica lui Hristos, nu pot sa aibe cununi si linguri din aur, Hristos a fost sarac, apostolul Pavel nu avea haine, nu aveau banii, si ziceam ca nu are cum sa fie aceasta biserica lui Hristos, ii ziceam surori mele, si Fivi, sora mea care este si acum ortodocsa, si o ortodocsa foarte buna si credincioasa si sotul ei  este preot in Canada, si ei sunt credinciosi chiar in extrema de credinciosi, si ea sora mea imi zice atunci: Sti Giorgos, exista o alta biserica unde exista un amvon, si la amvon un om care citeste Cuvantul Lui Dumnezeu si ceilalti stau jos si asculta. Si eu ii zic: Exista o astfel de biserica? Da imi zice ea, si nu are nici lumanari, nici papades ( popi), si nici icoane. Ea sora mea o singura data a mers in viata ei la o biserica evanghelica, a dus-o o sora care era colega cu ea, si ea mi-a zis si mie. Si in  seara aceea eu am inghenuncheat si m-am rugat ca dupa cum v-am spus si alta data, ma rugam, ma chema si bunica mea sa ma rog in genunchi chiar cum se ruga si ea, si incep sa ma rog si il intreb pe Dumnezeu si ii zic: Doamne care este biserica Ta? Si mi-a dat in aceiasi noapte doua vise. In primul vis ma gaseam intr-o vita de vie, fiindca tatal meu era agricultor si avea si vita de vie in Paradisos, aproape de stadionul Olimpiakos. Si eu mergeam sa ajung la vita de vie a tatalui meu, si vad o multime care mergeau alaturi de mine si care erau plini de bucurie si cantau, erau veseli, si in spatele meu venea prietenul meu, si prietenul meu din spate ma intreaba: Sti cine sunt acestia? Si eu ii zic ca nu stiu. Acestia imi spune el, sunt penticostalii.

Eu nu am mai auzit de cuvantul acela pana atunci, si nici dupa aceea, pana dupa multa vreme. Si al doilea vis, nu stiu a fost in aceiasi seara sau in urmatoarea seara, in vis ajung la o cladire, care avea o poarta din fier de tip rol care se strangea  in sus, si usa era deschisa, intru inlauntru, in spate era ceva ca o cafenea si vad jos ca un beton nefinisat, fara marmura pe el, si cum inaintam, o fac la dreapta, si erau doua randuri cu randuri de bancii de sezut in dreapta si in stanga, si in fata era un amvon si acolo la acel amvon era un om de 45 de ani cu par negru si ochelari cu rama neagra. Si eu intru, il privesc, ma priveste si el, ne privim unul pe celalalt pentru 2,3 minute, dupa care isi coboara privirea in jos, si continua sa citeasca in Biblie, iar eu am plecat de acolo. Stiam insa ca acolo are sa fie biserica. Acest lucru a fost foarte important pentru mine. Si acum ma reintorc din nou la momentul unde am gasit  aceasta cladire de inchiriat, care cindva a fost un aprozar dar si cafenea. In zilele acelea era intre noi un frate, Jorgos kirianakos, un frate foarte bun care s-a nascut in biserica, si pe vremea cind noi cautam ca sa gasim biserica  umblam prin satele de prin imprejur, dar eu ii ziceam: Eu am vazut biserica, stiu cum arata, are poarta de fier, are stalpi, si are beton nefinisat pe jos. Si el imi zicea: O sa o gasim, poate este in Leufoditi, , ori poate este in Stratoni, poate este in orice alt loc. Si in orice loc exista o biserica mergeam, si eu ziceam: Nu este aceasta biserica, nu ii asta biserica, si acum toti fratiii care eram impreuna stiau pentru ca le-am spus, si ei aveau o imagine a cladirii. Si asa am gasit aceasta cladire cum v-am spus printr-o sora. Si dupa ce-am gasit cladirea, am avut si parerea arhitectului ca putem face modificari, ceva banii aveam, si era ca si chirie  destul de avantajoasa cladirea. Numai ca nu aveam atatia banii sa renovam cladirea la anumite standarde, de aceea il chem pe fratele Luigi Fengos de la biserica din centru, vine fratele Luigi, se uita la cladire, se roaga si apoi imi zice: Aceasta este biserica din Kifisias. Eu am crezut, si asa s-a si intamplat deci, si am inceput  sa lucram acolo cu totii, familiile cu copiii cu tot, am dat ziduri ce trebuiau jos, cu sotiile noastre smirgaleam, vopseam, si asta se intampla  in 1991. Pe vremea aceea eu aveam 45 de ani. Si ajungem in ziua cea dintai cind avea sa inceapa biserica, tot in vremea aceea incepeam sa port si ochelari, din cauza miopiei. Intotdeauna eu port ochelari cu rama subtire, dar perechea mea de atunci mi s-a spart, si din intamplare am gasit o pereche de ochelari cu rama neagra, cu care am urcat sus la amvon. Cand am ajuns sus la amvon si am scos aceasta pereche de ochelari cu rama neagra si am dat sa mi pun la ochii ca sa citesc, mi-am adus aminte de acel vis pe care l-am avut pe vremea cind eram copil. Pe acela pe care l-am vazut copiil fiind cu ochelari cu rama neagra, eram eu la varsta de 45 de ani. Si atunci am inceput sa plang acolo si am zis: Doamne toate sunt in mana Ta, toate Tu le stii, nimic nu se intampla ca Tu Sa nu stii, si ca Tu Sa nu Le fi facut. La terminarea programului cind sa inchid cladirea il intreb pe propietar, daca in spatele amvonului, unde era o usa, mai era ceva dincolo de aceea usa. Si el imi zice ca mai exista o intrare prin alta parte a cladiri, dar care nu a fost folosita de multa vreme, si usa nu a fost deschisa demult si e blocata. Mergem afara, taiem toate vegetatia pe linga usa, si reusim sa deschidem si aceasta usa, si cind o deschid, vad acel beton nefinisat pe jos, si putin mai incolo dupa zid la dreapta era amvonul exact ca in visul ce il avusem cind am fost copil. Deci toate erau pregatite de Dumnezeu. Este de neimaginat Dumnezeul pe care il slujim. Lui ii apartine toata slava. Nu exista ca facem noi ceva. Noi nu am facut nimic. Orice s-ar fi intamplat in viata noastra, Dumnezeu a facut-o. Si vreau sa va citesc ceva ce mi-a ramas mereu in inima  din epistola catre Galateni 6:3-5. Deci daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic se inseala singur. Deci ceva  ce ne asigura Cuvantul este ca toti suntem zero fara Isus, afara din vita nimeni nu poate face nimic. Deci daca te uiti la lucrarea ta  si zici ca este nimic, atunci recunosti ca tot ceea ce s-a facut, Hristos a facut si nu tu. Tot ce am facut prin Hristos a luat fiinta, si eu nimic, eu zero. Cand ai sa poti realiza acest lucru cu inima si gandul tau, doar atunci ii dai slava lui Hristos. Si Dumnezeu mi-a dat sa inteleg acest lucru intr-un mod foarte intens ca nu cumva sa mi se ridice  vreodata  in gand  sau in inima ca ceva am facut eu. Eu nu am facut nimic absolut.

Si mi-a vorbit odata Dumnezeu si mi-a zis: Tu sa stai intr-un colt in genunchi, si ai sa vezi cum am sa misc eu lucrurile , si asa am facut, si  asa s-a intamplat. Si asa a inceput adunarea. , biserica din Kifisisas, si primul om care s-a botezat in apa in biserica din Kifisias a fost Ilias si sotia lui. Si incet incet a inceput Domnul sa aduca oameni. Cand am inceput primul program, multi din oameni care veneau in taverna lui Ilias nu au mai vrut sa vina, cand au auzit ca este vorba de o biserica. Si din amandoua casele au fost oameni  care nu au mai vrut sa vina cu noi cind au vazut ca este vorba de biserica. Asa se face  ca laolata acum  eram in jur de 10,12, maxim 15 familii. Dar incet incet biserica s-a marit mai mult, mai mult, si apoi intr-o vreme Dumnezeu a inceput sa faca vindecari si alte lucruri minunate. Imi amintesc  ca odata aveam o sora care era legata toata, pentru ca spatele ei era distrus, si a venit in fata sa ne rugam pentru ea, si ea nu a putut sa se puna in genunchi, s-a asezat pe banca, si o stiau toti pe aceasta sora, era tanara chiar casatorita, si imi spune Domnul: Tu stai intr-un colt si Eu am sa iti arat ce am Sa fac. Ma duc eu si ma asez intr-un colt, si nu zic nimanui nimic, si pentru o clipa vine puterea Domnului peste aceasta  sora, Maria o chema, isi ridica mainile in sus, o boteaza Domnul cu Duhul Sfant cu atata putere incat isi arunca toata tarnita, asa  numeam eu toate acele legaturi ce erau pe ea, si a putut  sa stea drept, si de atunci si pina astazi este complet vindecata. Au fost si alte multe vindecari in mijlocul biserici si ii multumim Domnului pentru acestea. Am vazut nasteri din nou care ne-au minunat, am vazut botezuri cu Duhul Sfant.

Si biserica se inmultea precum si toate celelalte biserici a lui Hristos, nu prin nimic altceva special, cum se inmulteau toate bisericile asa ne inmulteam si noi. Si am ajuns in 1998 si deja nu mai incapeam in cladirea aceia. Si am inceput a cauta o cladire mai mare. Si un frate mi-a zis: Frate stii ce o sa facem? Si eu am zis: Ce? Suntem 150 de oameni, daca luam un imprumut nu toti, doar 100 de oameni, si pe atunci se dadeau credite personale de cate 1 milion de drahme ( adica ceva peste 2000 de euro), iar daca 100 de oameni iau 1 milion de drahme, o sa avem 100 de milioane de drahme ( 200000 de euro), si cu bani astia o sa cumparam un teren si o sa  zidim o biserica. El a zis-o atat de simplu si eu am crezut-o. Bine zici, asa o sa facem. Si m-am dus si la fratele Luigi Fengos, si i-am zis, si el mi-a zis: Roaga-te si o sa vezi ce ai de facut. Si ce-am facut, am adunat pe totii fratii prezbiterii, eram deja 10 prezbiteri, si intre noi totii prezbiteri era un frate prezbiter mai in varstra care era mai vorbaret, si pentru ca noi am hotarat sa nu facem nimic  daca nu suntem de acord cu totii prezbiteri, asa am hotarat cind am inceput biserica  si asa procedam si astazi, si numai dupa ce toti prezbiteri ne invoim, bineinteles dupa ce fiecare ne-am rugat, atunci  si numai asa mergem mai departe, inaintam. Eu personal stiam ca acest frate mai batran, fratele Nikos va zice: Nu, deaceea am si vrut pe el sa il intreb prima data, pentru ca in caz ca el zicea: Nu, asta era un semn ca nu se merge mai departe cu cumpararea locului si zidirea  unei biserici, si ca altceva trebuia sa se intample. Si in adevar ne adunam toti prezbiterii in casa fratelui Statis, si am zis fratilor ca ne-am adunat ca sa ne rugam si ne-am rugat apoi vrem sa vorbim daca putem ca sa adunam bani ca sa cumparam  un loc de biserica, si zic eu, o sa incepem de la tine frate Nikos. Fratele Nikos, un frate foarte scump si foarte sfant ne zice: Frate Giorgos, eu m-am rugat si Domnul mi-a zis: Smereste-te Nikos, apoi m-am rugat a doua oara si Domnul mi-a zis: smereste-te Nikos. Apoi m-am rugat a treia oara si a treia oara Domnul mi-a zis: smereste-te Nikos. Asadar frate Giorgos, eu nu am nimic sa va impiedic, si in clipa aceea vine o putere peste fratele Nikos, era puterea Duhului Sfant, si il ia Duhul in rapire sufleteasca pe fratele Nikos, el nemai stiind nimic, era in rapire sufleteasca si incepe gura lui sa vorbeasca, fara ca el sa vorbeasca, si gura lui vorbea zicand: Eu insa va zic, mergeti inainte pentru ca Eu v-am deschis drumul. Imediat isi vine in fire fratele Nikos si ne intreaba: Ce am zis?   I-am spus, a auzit, apoi eu ii intreb pe ceilalti fratii prezbiteri: Care dintre voi ati fost hotarati sa spuneti Da? Si ei au zis ca niciunul. Daca Dumnezeu nu ar fi folosit pe acest frate  in acest fel, am fi zis totii Nu, ne-am fi oprit din lucrarea aceasta cu cumparatul acelui teren si cu zidirea bisericii. Asta se intampla duminica pe la amiaza. Duminica seara mergem la biserica si ii spun bisericii: Noi ne-am rugat, si am hotarat sa cumparam un teren si sa zidim o cladire. Toata biserica cand a auzit a inghetat. Era o nebunie pe atunci sa gandesti ca cumperi teren in Kifisias si sa zidesti pe el cladire. Cu ce bani? In visteria biserici erau 2.5 milioane drahmes.

In urmatoarea zi Dumnezeu a inceput ca sa schimbe inimile fratilor, si au inceput fratii sa adune bani, si sa dea fiecare ce a avut, unii 10 mii de drahme ( 30 de euro) altii 50 mii de drahme, fiecare ce a avut, alti au luat credite personale, altii au adus aur, argint, diamante, totii si-au adunat banii, cerceii, cruciulitele, bijuteriile, de au umplut o lada, pe care au vazut-o copii mei, si Alexia ii zice fratelui  ei: tata are comorii. S-au adunat atunci 25 de milioane de drahme. Dar a facut atunci  casierul biserici o greseala, cind a adunat banii de la fratii a facut un cont in care se strangeau banii fara ca cineva sa isi dea numele, si eu nu aveam numele nicunui frate cu suma care o dat-o, iar daca trebuia sa merg la vreo banca ca sa cer un imprumut si sa pun acesti banii in  banca, si m-ar fi intrebat cine ar fi donat acesti banii, eu nu as fi avut nici un nume, si atunci m-a umplut necredinta, si am zis: Dumnezeule, ce ma fac cu atatia bani pe capul meu? Cum o sa raspund de ei acuma? Sunt toti pe capul meu. Si m-am rugat toata noaptea si eram suparat si mahnit din aceasta cauza, si pe la ora 4 dimineata pe cand ma rugam eu, vad o lumina sa straluceasca in fata mea, acuma nu stiu a fost vedenie sau o fost un moment in care am fost biruit de somn si am avut un vis, nu stiu, dar stiu ca o voce m-a intrebat: Poti ca sa cumperi si sa construiesti cu 25 de milioane? Si eu ii zic: Nu pot Doamne! , Eu insa pot, mi-a zis aceea voce, si a disparut lumina. Deodata am primit o mare bucurie, si mi-am zis: Dumnezeu stie ce face. Si am cautat ca sa gasim imprumuturi, dar bancile nu dau imprumuturi la societati caritabile sau biserici, si asa din nou o zic, in acele zile Dumnezeu  a inceput sa imi scoata in cale oameni noi si incet incet, incet, au inceput sa fie adunati bani. Imi amintesc ca fratele Statis a inceput sa caute terenuri  in ziare la vanzari de terenuri. Am gasit doua terenuri. Un teren ne-a placut foarte mult, in Nea Kifisia, aici unde avem biserica, si pe acest teren cereau 65 de milioane de drahme. Noi unde sa gasim acesti bani? Ma duc si ma rog si imi zice Domnul 50 de milioane. Eu ii zic lui Statis ca ii dam 50 de milioane, el imi spune ca propietarul nu lasa din 65. Si asa a inceput un targ care datorita imprejurarilor negocierile au durat un an de zile  pana la inceputurile lui 1999. Cel care vindea terenul tragea de timp, si asta era in favoarea noastra pentru ca noi intre timp tot adunam bani. Intre timp vanzatorul terenului de la 65 coboara la 60, de la 60 coboara la 55, apoi a venit cu o ultima oferta de 51 de milioane, zicand ca mai jos de asa nu va cobori. Noi deja aveam stransi 50 de milioane. Cum le-am strans? Nu ma intrebati, pentru ca nici acum nu am inteles pe deplin, si nimeni nu isi da seama nici astazi cum s-au strans banii astia. Cel care vindea terenul insista ca mai jos de 51 de milioane nu il lasa, si eu ma duc inaintea Domnului si ii zic: Stiu ca Tu ai zis 50 de milioane, eu insa nu am atata credinta, deaceea am sa pun de la mine un milion si am sa il cumpar cu cat a zis ca il lasa, si asa vom incheia si acest capitol cu cumpararea terenului. Si intradevar l-am cumparat cu 51 de milioane un teren foarte frumos, intr-o pozitie foarte buna, este la o parte din orasul Kifisias, nu incurcam pe nimeni, nu avem nici multe case imprejur, este un loc deosebit de retras, necentral. Cand sa inscriem locul pe noi merg cu un frate, si la primarie  fiindca trebuiau si alte avize, incep sa ne ceara bani( 500 de mii ca sa legalizeze ceva ce locul nu avea legal). Iar intabularea cine o sa o plateasca ne intreaba doamna? Pai cine o sa o plateasca? Ne-am invoit cu vanzatorul sa suportam jumate  jumate. Costa si aceasta 1 milion. Vanzatorul si-a luat banii, noi ne-am luat actul de proprietate, dam sa plecam, si suntem iarasi opriti, dar taxa asta cine o sa o plateasca? Pai cit costa? Inca 700 de mii. Ne-am cautat bine prin buzunare si platim si banii acestia. Asa am ramas fara nici o drahma in buzunar. Acum ce o sa facem, avem de zidit. Ma duc iarasi in fata fratiilor. Fratilor trebuie sa zidim. Intre timp Dumnezeu  a adus fratii noi, din nou au venit puteri noi, credite noi, portofele noi. Si din nou am strans inca 25 de milioane de drahme. Asta  era in martie 1999, si cu banii acestia am terminat toate betoanele la biserica. Si asa s-au terminat toti banii. Acum venise timpul sa incerc sa merg sa iau un credit in numele biserici. Si toate bancile ma lasau fara cuvinte, o singura banca a vrut ceva sa initieze si mi-a facut o programare. Am mers sa ma intalnesc cu directorul bancii, intru in banca si ii dau cererea acestui  director, el o citeste si se intoarce  sa ma priveasca  si ma intreaba: Tu esti Korovesis? Eu ii zic ca Da. Tu esti Giorgos Korovesis? Eu ii zic ca Da. El ma intreaba: Nu esti tu acela care  cu multi ani in urma m-ai ajutat  cu... Si eu ii zic: O sa imi semnezi imprumutul? In clipa aceea intra secretara bancii si ii spune directorului ca au fost informatii ca cineva a pus o bomba in banca. Cum o bomba in cladire? Ma uit de jur imprejur ramasese doar Ana acolo, toate ghiseele s-au golit, totii oameni au parasit cladirea, si m-a apucat teama, frica si am dat sa plec, dar  directorul a insistat zicand: Stai prima data sa semnam si apoi sa iesim de aici. El mi-a zis asta. Semnam, imi iau hartia, si incep sa alerg, ies din cladire, Ana fugea alaturea cu mine, intrebandu-ma ce o sa se intample cu imprumutul. L-am luat deja i-am spus, 1 minut a durat toata conversatia mea cu directorul bancii. Anei nu ii venea sa creada ca am luat imprumutul asa de repede, doar schimband cateva vorbe. Iesim repede din cladire, multumim Domnului ca am scapat. In  1999 in septembrie are loc cutremurul de pamant, si biserica cea veche, casa aceea care am inchiriat-o prima data, la cutremur a ajuns de nelocuit. Si asa se face ca in septembrie, desi erau gata betoanele bisericii, am facut eforturi sa terminam  cel putin  subsolul bisericii ca sa putem intra in subsol macar. Lucru care s-a si intamplat, insa 2,3 duminici dupa cutremur ne-am adunat prin  case, si in a patra duminica ne-am adunat in subsolul  bisericii. Subsolul biserici avea poditura din marmura neslefuita si nu avea ferestre.

Dar ce observam ca se intampla. De la cealalta cladire am plecat in jur de 150 de oameni, aici in 2-3 saptamani am ajuns sa fim 300 de oameni. Nu mai incapeam la subsol, si nu mai stiam unde sa ii punem ca sa stea oamenii. Acum ma iertati  ca va intrerup, dar pentru un minut sau doua trebuie sa luam o pauza, unde vom asculta un imn, timp in care  dam si sanse     celor care ne urmaresc si ne aud si doresc ca sa sune  la 210213885, care este telefonul nostru, si daca vreti ca sa transmiteti vreo salutare  sau vreo multumire, sau sa dati slava lui Dumnezeu pentru ceva ce a facut Dumnezeu in viata  voastra, si fiindca desigur il avem pe fratele Giorgos in mijlocul nostru, daca aveti vreo nedumerire sau vreo neintelegere din Cuvantul lui Dumnezeu cu foarte mare bucurie sa dati un telefon ori sa trimiteti un sms, ori un email, sa lasati salutul dumneavoastra si dupa ce se va termina si aceasta emisiune vom sta si vom citi toate telefoanele voastre in direct. Acum o sa ascultam un imn, si o sa ne intoarcem imediat dupa.

Iata-ne din nou alaturi de dumneavoastra, dupa aceasta mica pauza, suntem din nou si va reamintim ca ascultati marturia fratelui Giorgos, si mai precis auzim cum Dumnezeu incepe o frumoasa lucrare prin a crea o noua biserica, o noua biserica frate Giorgos care a inceput de la un om  bolnav care v-a chemat in casa lui, si din casa lui un drum binecuvantat  de Dumnezeu cu un plan desavarsit.

Pe vremea cand am inceput sa crestem inspre 300 de oameni, multii din acestia au venit deodata si pentru ca ascultau postul de radio pe care bisericile noastre il au. . Dar a aparut o problema foarta serioasa, jumatate din biserica era sfanta iar cealalta jumatate era fireasca, lumeasca. Au venit femei vopsite pe par, si altele in pantaloni, si oameni care au fost nascuti din nou si-au adus si copiii, si asta ingreuna situatia, strangerea noastra laolalta, era foarte greu. Imi amintesc ca un tanar a furat motoreta tatalui sau, si cu ea a venit la biserica, se intamplau lucruri noi, si eu am inceput sa ma tem, zicand: Ce se intampla acum? Cum o sa o scoatem la capat acum? Si ma rog intr-o noapte, si Domnul imi zice un nume: Spiros. Acest tanar numai ce s-a pocait si el, numai cit a intrat in biserica si era necasatorit pe atunci. Era un baiat foarte bun. A doua zi ma scol si ii zic Anei: Trebuie sa facem o lucrare de tineret, de adolescenti, si lucrarea aceasta o sa o ia in grija Spiros. Pentru ca aveam trei categori de tineri: Mari, de mijloc si mici. Spiros avea sa ii ia in grija lui pe tineri de mijloc. Si Ana imi spune: Ce fiarele acestea sa i le dai lui Spiros, o sa il manance, tu nu vezi ce baiat linistit este Spiros si ce energie au acesti adolescenti? Mie asa mi-a zis Domnul, pe Spiros o sa il pun. Le spun si copiiilor, si copiii mei nu il vad instare pe Spiros sa ia aceasta lucrare, o sa fie pierdut Spiros, imi ziceau copiii. Mi era frica deja, toti aveau dreptate. Mergem duminica dimineata la biserica, il privesc pe Spiros, si ma gandeam la el, sa ii spun  sau sa nu ii spun, dar cind a fost pe la amiaz, ii spun lui Spiros ca il pun  in slujba. Si el ma intreaba ca unde? Si eu ii zic: o sa te ocupi de tineri de mijloc, de adolescenti, si el imi zice: Eu frate? Si eu ii zic: Da Spiro, tu, si Spiro imi zice: Amin. Si a inceput Spiros lucrarea.

In cealalta duminica  il caut pe Spiros care era de negasit. Nimeni nu l-a  vazut nici pe Spiros si nici pe adolescenti, la urma vine o sora la mine si imi zice: A venit Spiros, a luat toti adolescentii si s-a dus sa se joace basketball cu ei. Basketball, eu nu m-am gandit vreodata ca la biserica  o sa se joace cineva basketbal. Si  am zis: ia sa vedem ce o sa faca Spiros, care este  directia lui. Cealalta duminica din nou la basketbal. Dar ca sa nu intru la mai multe amanunte, in o luna de zile de cand Spiros a luat lucrarea cu adolescentii, toti adolescenti  au fost  botezati de Domnul cu Duhul Sfant. Toti acesti adolescenti au fost schimbati, transformati, erau de nerecunoscut. Apoi de acolo  lucrarea Domnului  a continuat, am urcat de la subsol sus unde suntem acum, am avut si o nunta si vine un frate si imi zice: Sa facem o pagina  de internet cu biserica noastra. Si ii zic: De ce sa nu o facem? Si facem un site, a adus Dumnezeu oameni foarte pregatiti in tehnologie, specializati in anumite domenii, si intr-un timp foarte  scurt am facut un site de internet, un canal crestin care este tradus in 7 limbi. Dumnezeu a facut-o. Dumnezeu a adus in biserica polonezi, romani, francezi, englezi, albanezi, rusi, italieni. Dumnezeu a facut-o, si nu putem zice ca am facut-o noi, pentru ca ne pierdem. Si desigur ca am fost sunati  de la firme mari, chiar si din strainatate, ca sa ne intrebe despre tehnologia care o foloseam de puteau fi auzite 7 limbi pe acelasi canal, in acelasi timp. Acesti oameni specialisti cu doctorate, oameni foarte priceputi, care faceau lucruri in anul 2000 cand am inceput cu internetul si acuma toate bisericile au internet si se poate face o lucrare foarte frumoasa cu ajutorul lui. Si asa biserica a inaintat, ne-am inmultit, si a trebuit ca sa ne impartim pe mai multe echipe de lucru. Avem 5-6 echipe de tinerii. Avem si o echipa de fratii de la 60 de ani in sus care ne adunam si mergem in excursii, incepem sa ne rugam. Avem si o echipa de fratii de la 40 la 60 de anii( sarandarides ii numim) Si asa biserica a fost impartita pe echipe de lucru care lucreaza cu responaibilitate si care toti suntem una. Multumim Domnului pentru ca a lucrat si lucreaza  foarte frumos. Anii trec, eu am ajuns  la 68 de ani, si ma gandesc cum am inceput, si ca Dumnezeu intotdeauna ne-a surprins placut. Dumnezeu este Dumnezeu al surprizelor. Si nu a incetat niciodata, da niciodata ca sa  initieze situatii care sa ne conduca la bucurie, la surprize  si la binecuvantari. In cele din urma a luat fiinta o lucrare foarte frumoasa  cu copiii mici, avem pe copilasii de gradinita, ( protakia ) cum ii numim noi, si intr-o zi i-am avut pe toti adunati laolalta si toti cereau Duhul Sfant, si toti cereau sa fie botezati cu Duhul Sfant. Intre cei din scoala primara avem foarte multi botezati cu Duhul Sfant. Biserica a inceput o lucrare intensa de evanghelizare si ceea ce vreau eu sa spun, si vorbesc serios, si nu o zic sub  forma de  basm, Dumnezeu stie ca spun adevarul, singurul care nu a facut nimic  in biserica aceasta sunt eu. Nimic, nici la tineri nu m-am implicat si nu merg, nici cu internetul nu m-am implicat nici la cei mari  si nici la cei mici. Dar orice fac prezbiteri, cei mari, ei fac, apoi ma cheama si pe mine sa ma bucur si eu. Surprizele lui Dumnezeu nu se opresc. Imi amintesc ca cu putini anii inainte au venit  fratii si mi-au zis: Vrem sa veniti  acasa la noi si sa facem rugaciune, si am mers in Faliro unde locuiau ei, si am facut rugaciune, si fara sa inteleg cum, acum acolo a luat fiinta  biserica din Faliro. Acolo in Faliro este Kostas pastor, care a crescut aici de mic, acolo biserica a crescut, si Dumnezeu i-a binecuvantat foarte mult.

Acum am ajuns la vremurile din urma, a venit criza din 2008. Dupa 2008 biserica noastra a intrat intr-o perioada economica foarte grea. Multi credeau ca din pricina  pozitiei noastre geografice, noi suntem o biserica  bogata, plina cu frati bogati, insa dupa cum si Cuvantul zice, asa si la noi, nu sunt multi puternici sau din neam ales, sau intelepti, si Dumnezeu a ales lucrurile dispretuite, ba inca cele care nu sunt, asa suntem si noi. Nu suntem o biserica bogata, din contra  dupa anul 2008 au inceput  sa existe nevoi infricosatoare in mijlocul biserici. Am inceput sa avem oameni care isi pierdeau locurile de munca, si imediat ce ne-am aflat  in aceasta situatie a trebuit sa putem da de mancare. Mancare ca sa dai, iti trebuie bani ca sa o cumperi. Existau fratii care nu aveau in frigiderul lor nimic ca sa manance, deloc. Si imi amintesc ca cautam un frigider, si vine o sora, de origine poloneza, care face curatenie prin case pe la oameni si ne zice ca seful ei are un frigider pe care vrea sa il dea. Ne intereseaza? Indata am luat un frate, pentru ca eu nu ma pricep la frigidere si am mers ca sa il vedem daca este bun, si ce sa vezi, gasim un frigider mare cat un perete, pe care nu numai ca era bun, dar ni l-au si adus la biserica de gratis. Noi oricum nu ne-am fi permis ca sa il cumparam, nu aveam cu ce. Colectele au inceput sa scada mult, si tu sti asta, ca si aici in biserica ta este la fel. Cheltuielile s-au inmultit, pentru ca trebuia sa platim si chiria unor fratii, altfel erau scosi din case si lasati in drum, curentul trebuia sa il platim la unii fratii, apa trebuia sa platim la altii fratii, altfel le taiau apa, si de multe ori a trebuit sa platim si alte cheltuieli, care pot sa fie de multe ori taxa de drum al masinii cu care se deplaseaza unii frati, benzina trebuie sa platim la unii. Dar cel mai important mancarea. Acum aveam in fata mea un frigider mare si ma gandeam cu ce o sa il umplu. Frigiderul acesta mare cu ce o sa il umplu? Nu demult a venit la credinta un frate  care era comerciant de pesti inghetati si alte lucruri. Si ce sa zic acum ca ni da de gratis? Dumnezeu sa il binecuvanteze, si daca platim, platim foarte putin, si acum in ultima vreme numai platim nimic. Dupa aceea  in Creta avem un frate care produce ulei de masline, este producator, si el ne vinde ulei la pret foarte mic. Si cumparam in fiecare iarna, cam pe vremea aceasta in jur de 500 de kg de ulei. Dupa aceea haine.

Deci facusem magazia de mancare unde cumparam si noi  paste fainoase, orez si fasole si de fiecare data lucreaza cate 2-3 frati la magazia de mancare care fac pachete de 2,3 ori pe saptamana si facem un plan  cu situatiile existente, in functie de  nevoile existente pe famili si le dam mancare. Deci nu exista niciunul care sa duca lipsa de mancare in biserica. Si daca exista si alte  nevoi cumparam, aproape aici avem un supermarket care din cind in cind ne dau tichete cadou pe care mergem si le cumparam, apoi le dam fratilor ca sa mearga cu ele ca sa cumpere. Acum in aceasta clipa, magazia noastra de mancare lucreaza perfect. Ulei, carne, peste, legume si tot cumparam paste fainoase, orez, fasole, asa incat nu exista nici un frate, desi aveam frati care nu au posibilitatea aceasta, pentru ca unii pot fi someri pentru o perioada, apoi alti pentru o alta perioada. Dar in clipa aceasta nu avem nici un frate care sa nu aibe ce sa manance. Dar dupa cum avem nevoie de mancare, avem nevoie si sa ne imbracam. Si o sora de a noastra, o tanara a zis sa facem o magazie de haine. Magazie de haine, bine magazie de haine. Si unde o sa gasim haine? Pai prima data o sa dam din hainele noastre. Asadar ies la amvon si zic: Cine are doua haine, una sa o dea, iar cine are trei sa dea una si jumatate. Aceasta  ca sa incepem ca sa dam. Si am ramas uimit cum s-a adunat foarte multe haine de la fratii care aveau. In anii buni fratii si-au cumparat, si si-au strans, iar acum le-au adus, iar alti au imbatranit. Si hainele daca nu sunt intr-o stare buna, fratii le curata, le spala, si apoi le aduc, si asa a luat fiinta o lucrare destul de mare  cu magazia de haine. Si lucrarea cu magazia de haine s-a marit, pentru ca avem un frate care are cunostinte la diferite primarii, nu cunostinte personale, dar indrazneala, curaj, si el a mers la diferite primarii si le duce haine pe care noi nu le purtam, si primeste la schimb haine  de la ei, pe care ei nu le poarta. De pilda la noi  surorile nu poarta pantaloni si anumite alte vestimentatii, si asa facem schimb si adunam haine, ce sa zic, nu le mai putem nici misca asa de multe adunam, si apoi  le dam mai departe, dupa ce ai nostri  isi fac acest schimb de haine, pentru ca asta se intampla, cei care vin si dau haine, isi iau la schimb haine, deci are loc un fel de schimb de haine chiar, lucrare care nu este doar pentru cei saraci, ci totii fratii isi aduc haine si iau haine. Si sotia mea merge si duce si aduce. Are loc o lucrare foarte frumoasa, si nu exista ca cineva sa atace pe altcineva, ca unul  este sarac iar celalalt bogat, sau sa se faca diferente ca unii aduc un fel de haine si iau alt fel mai scump. Este o lucrare de schimbare de haine care se face benevol. Si apoi celelalte haine le trimitem in Atena, si atenieini le dau celor in lipsa, celor bolnavi, si vorbim de saci de haine si ne intreaba fratii cum adunam toate acestea si nu se mai termina, tot strangem si nu se mai termina, ele vin fara incetare.

Si acum in ultima vreme am inceput o lupta  frumoasa: Post si Rugaciune. Nu o facem publica, si nici nu o strigam altora si acum nu stiu daca  trebuie sa o spun  chiar. In sfarsit, daca tot am inceput sa zic. In fiecare marti avem post, si vedem cum Dumnezeu `face lucruri frumoase. O sa iti spun  cateva din lucrurile  ce le-a facut Dumnezeu recent, si cred ca  sunt zilele din urma deaceea se si intampla acestea. A venit o tanara intamplator zic, o fata foarte frumoasa de 17,18 ani, cu o bluza scurta si cu o fusta scurta, deci aproape dezbracata. A venit odata, de  doua ori, a treia oara in fiecare vineri avem rugaciune, si ea a venit in fata si a ingenuncheat linga mine, m-am tras mai  la o parte de linga ea, pentru ca era aproape dezbracata fata aceasta. O privesc la un moment dat si o vad ca plange, ma apropiu de ea si ii zic: Sa iti dau un val ca sa iti acoperi capul, pentru ca spune Scriptura ca atunci cind te rogi trebuie sa porti val. Ea ma priveste si imi zice: Da frate. Vad deja cum continua sa planga si cum o cerceta Dumnezeu. Merg deci si iau o roba din aceea  care o poarta cei care se boteaza si o aduc si o pun  peste ea de am acoperit-o. Si cum am acoperit-o, o viziteaza Dumnezeu cu asa de mare putere si o boteaza cu Duhul Sfant. Si cind s-a terminat rugaciunea si ne-am ridicat, m-a impresionat nu numai pe mine ci si pe alti oameni, ca aceasta tanara a tinut acea roba infasurata in jurul ei ca sa isi acopere  trupul ei. In urmatoarea zi a venit imbracata frumos, si eu am intrebat-o    daca are posibilitate ca sa isi cumpere haine, ori o ducem la magazia de haine a biserici isa isi ia haine de acolo. Nu zice ea, pot sa imi cumpar haine. Dupa cateva zile aceasta tanara a adus inca doua fete tinere cu ea, deasemenea doua fete foarte frumoase, care au venit cu totii prieteni lor, toata grupa lor de prieteni, si toti erau tineri din lume. Si au venit fetele acestea de doua, trei ori, si intr-o joie mi-au zis: vrem sa ne botezi in apa. Si eu le zic: Cum sa va botez eu in apa acum, asteptati un minut. Da sa ne botezi. Da cum sa va botez in apa, e prea de vreme. Da, dar mi-au zis ele, dar ne-a botezat Domnul cu Duhul Sfant. Cand le intreb eu? Ieri dupa biserica am mers acasa, si am ingenuncheat si ne-am rugat si a venit Domnul si ne-a botezat cu Duhul Sfant. Si am zis eu Domnului: Doamne ce este aceasta? Noi nu am mai trait asa ceva. Si o intreb: Cati ani ai? Si imi zice: 17. Eu ii zic nu pot sa va botez pentru ca sunteti minore. Mama ta si tatal tau trebuie sa fie de acord. Si imi zice: Tatal meu a murit, dar mama este aici. Aici este mama ta? Da. Cheama-o aici. Vine si ii zic femeii: Fetele acestea ale dumneavoastra  doresc sa fie botezate, si mama lor imi zice: Ce sa le fac, nu le pot opri, le-a botezat Domnul cu Duhul Sfant, botezati-le. Dar zic eu, ele trebuie dupa aceea sa vina in continuare la biserica. Ah ce sa fac, zice doamna, de voie de nevoie o sa vin sa le aduc, si atunci mi-am adus aminte de ceea ce a zis Scriptura: i-a silit sa intre inlauntru, si inadevar s-au botezat fetele in apa si mama lor s-a bucurat mult ca ele au intrat in biserica. Apoi noi cei mai batrani ne adunam jos in biserica, iar sus  tineri se adunau  ca sa se roage, si zic, ia sa ma duc sa vad sus ce fac tinerii, ma duc sus, si acolo mi-au spus ca a venit o tanara noua la rugaciune, ma uit si eu sa vad ce tanara a venit, ma aplec ca sa o vad, si ce sa vad, fata cea noua venita vorbea in alte limbi. A zic: Cum a fost botezata ea cu Duhul Sfant? Se termina rugaciunea si coboara  jos  si imi zice: Frate eu vreau sa ma botez in apa, si eu ii zic: draga tanara, stai un pic ca sa il cunosti pe Hristos, stai putin, si ea imi zice: auzi frate, eu am fost foarte pacatoasa, o tanara  in jur de 25-30 de ani, zicea ea, ca a fost foarte pacatoasa pana in urma cu 5 lunii, si ne-a zis ca ce a ajuns sa faca aceasta tanara, a ajuns pana chiar si prostitutie sa faca, si atunci  si-a zis: Pana aici, o sa incepi de la zero cu viata ta, isi zicea ea, si a inceput sa se roage, si zice ea, pe cand a inceput ca sa se roage lui Dumnezeu, Ii veneau vorbe in alta limba, dar ea nu stia ce inseamna  si se oprea sa taca, si nu intelegea ce se intampla cu ea, pina cind a venit la ea prietena ei Haroula, o alta fata care a fost aici intai, si ea i-a zis cum prin rugaciune vine Domnul si boteaza cu Duhul Sfant, si imi zicea ea ca Haroula a adus-o  la biserica  aceasta, si a venit aici, a urcat sus unde se adunau tinerii ca sa se roage, si pe cand  ne-am pus toti  tineri  sa ne rugam, toti am inceput sa ne rugam si in alte limbi, si eu am inceput deodata cu ei, marturisea ea. Si asa am botezat-o si pe ea in apa. Si vedem acum  cum face Dumnezeu o lucrare de amestecare si  dorim ca Dumnezeu  sa continuie sa isi faca aceasta  lucrare a Lui, si eu stiu  ca Dumnezeu  va continua sa o faca pentru ca sunt zilele din urma. Cred ca acum toate au luat o forma in zilele noastre. Nu mai exista vreo ideologie, sau vreo directie pe care  poate  sa o ia omul, toate au cazut, comunismul, capitalismul, bogatiile, toate s-au pierdut si toate au sa se piarda. Singurul care are sa ramana o sa fie Cuvantul Domnului si El este  si nadejdea noastra si in el o sa ramanem ancorati. Amin frate Giorgos

G: Acum as vrea ca inainte sa  inchidem emisiunea, sa va intreb daca  a fost vreodata in viata dumneavoastra o clipa sau o zi, dupa cum ati marturisit  despre cele mai frumoase clipe, daca  a fost o clipa sa ajungeti  si la polul opus in care sa ziceti: Doamne scapa-ma  ma pierd, nu stiu daca va vine ceva in minte.

G: Da desigur o zi  a fost care m-a socat, a fost pe vremea cind  locuiam in Aigaio, si un frate al nostru s-a imbolnavit. Batran era, bunic era, era bulgar, si inainte de a veni  comunistii a crezut si a fost botezat de Domnul cu Duhul Sfant, si cind au venit comunisti in Bulgaria la putere, a venit in Grecia si cind a auzit de rugaciune in Aigaio a venit si el si aici a primit din nou reumplerea cu Duhul Sfant, dar fiind acum batran s-a imbolnavit si l-au internat in spital in Aigaio. Am mers sa il caut si l-am gasit, eram eu si Ana, el nu era deloc ingrijit, nimeni nu avea grija de el in spital, si fiindca nu il ingrijea nimeni imi zice: Te rog, ia-ma  de aici frate Giorgos, si l-am luat. L-am luat  si am ajuns acasa la mine, cu totii, cu copii, am urcat sus in casa, il punem in patul lui Dynos, si toata noaptea nu am mai dormit nici unul. Anei ii daduse el un nume, si o striga intruna, si noi ziceam: Acuma ce o sa facem? Am inceput sa ne pierdem cu totii, si eu am inceput sa imi pierd credinta, si este grozav lucru ca cineva sa isi piarda credinta, sa ramai fara credinta. Si cind iti pierzi credinta, iti pierzi nadejdea si iti pierzi  puterea, ti se umple cu  frica inima si te gasesti deodata ca nu mai ai nici o scapare. Dimineata sun la 161, si vine ambulanta si il duce la spital, dar fratele insista ca o vrea pe Ana, si ii zice: Nu ma lasati aici, luati-ma acasa, acestea erau vorbele batranului, si ma duc eu afara mai la o parte si  incep sa ma rog zicand: Doamne ma pierd; imi pierdusem complect credinta si numai puteam face nimic acum. Era ceva infricosator sa isi piarda  cel credincios credinta. De aceea Pavel zice: am pastrat credinta. Singura data  am experimentat asta si este infricosator sa iti pierzi credinta. M-am pierdut, m-am pierdut. Si cum stateam afara ziceam: Doamne  ma pierd, ce o sa facem cu bunicul George, Jorgos il  chema. Si in momentele acelea de agonie in care eu cugetam toate acestea, vine un doctor si frate in acelasi timp, despre care nu stiam ca lucreaza in  acel spital, si ma vede si imi zice: Ce faci aici frate Giorgos? Si eu  il privesc si pentru o clipa il vad ca pe Domnul, si ii zic ca eu am adus pe cineva pe care il tine spitalul pe coridoare din pricina ca  nu au camera pentru el si este un frate care este foarte bolnav, si care nici nu vrea sa ramana, si acum ce am sa ma fac, cum sa i l duc acasa ca am copiii mici, dar nici nu pot sa il las pentru ca ma roaga, sti ce inseamna  sa ti se zica: Te rog foarte frumos ia-ma nu ma lasa aici, ia-ma nu ma lasa aici, si de cealalta parte sa nu il pot lua. Si imi amintesc ca ducandu-il  acasa, si u rcand cu el scarile m-au vazut vecinii cum il caram si toti dadeau din cap si ziceau ca sunt nebun, ca ce am de gand eu cu un om asa de bolnav sa fac. Si ii spuneam asta fratelui doctor, intrebandu-il, frate Spiros ce o sa fac acum? Si fratele doctor imi spune: nu te mai intrista, las pe mine. Fratilor nu va puteti da seama  ce s-a intamplat inlauntrul meu, am gasit din nou credinta, toate inlauntrul meu au venit la locul lor, s-au echilibrat toate inlauntrul meu. Si am alergat in alt colt al spitalului si am zis: Dumnezeule tu esti puternic, traiesti, nu mai  lasat niciodata si nici nu o sa ma lasi. Am trait deci necredinta pentru aproximativ o noapte, si care a crescut pana a ajuns la absolut, si aceasta inseamna iad, iad fratele meu. Ce sa iti spun iad. Dumnezeu sa nu ingaduie niciodata ca sa ne pierdem credinta noastra, Dumnezeu sa nu ingaduie acest lucru.

G: Frate Giorgos, daca va amintiti si o experienta in care sa ziceti ce lucruri minunate s-au putut intampla, inafara de ziua  cind ati fost botezat cu Duhul Sfant.

G: Imi amintesc frate, o zi socanta, eu ma intorc de la serviciu si o gasesc pe Ana in picioare, cu picioarele departate si toata galbena la fata. Si o intreb pe Ana: ce s-a intamplat cu tine, ea era garbovita, concava, bunica mea a murit de asa ceva( kilion se numea boala), si cum imi amintesc de bunica, pun mana repede pe telefon ca sa sun 161, sa vina salvarea, la care Ana imi spune: Nu suna, mai intai mergem la biserica, o sa imi faca fratii prezbiteri ungerea cu untdelemn si apoi daca trebuie mergem la spital. Am zis bine, hai sa mergem la biserica, deja era ora de a merge la biserica, ne suim in masina si conduc foarte incet si foarte atent. In biserica Ana arata ca pierduta, pierduta, si cred ca era foarte grava forma de durere pe care o suporta. Cand s-a terminat predica Ana care era speriata si pierduta in acelasi timp, vine in fata, eu nu m-am dus la Ana, insa au uns-o prezbiteri cu untdelemn, si asteptam sa se termine toate rapid, si numai decat  cind au terminat o iau si ii zic: Hai, mergem, si ea imi zice: Unde? Eu: la spital. Si ea imi zice: Giorgo, cind m-au uns cu untdelemn, spinarea a facut clup si a intrat inlauntru, a intrat inlauntru, si o intreb eu: si acum nu te mai doare? Si ea imi zice: Nu, nu mai doare. Nimic, nimic imi zice. Si ii zic: ia misca piciorul si il misca, zic si poti merge iarasi? Da nimic nu mai am imi zice. Ah, atunci a fost ceva minunat. Si inca una.

Cand Domnul mi-a vindecat-o pe Alexia. Cand Alexia a avut 6 luni am intrat in biserica, era la inceputul credintei noastre. Alexia s-a nascut cu o problema foarte serioasa la plamani ei. Era si alergica, dar si plamani ei erau intr-o stare foarte  rea, si asa se face ca de la 6 lunii cind a fost descoperita pana la 9 ani cind a fost vindecata a trebuit sa faca cortizon, si numai cu cortizon putea trai, fara cortizon nu putea trai in continuare, si o luna facea cortizon si o luna nu facea  cortizon. Si era asa de intens ceea ce traia  deci, nici nu vreau sa i mi amintesc cum respira cind o apuca criza, si cind respira se auzea un zgomot ciudat, de temut era, si nu vreau sa ma gandesc, si oricine desigur a vazut astfel de oameni poate sa inteleaga ce zic. Si cind vedea ca vine asistenta sa ii faca injectie, si fiindca stia ca ii face injectie, se apleca, isi cobora hainutele si statea  sa ii faca injectia pentru ca stia ca astfel ea putea sa traiasca. In iarna s-a terminat luna cu injectiile si duminica am fi mers la biserica, si inadevar am mers la biserica si dupa biserica ne-a chemat la casa lui sa mancam fratele Vanghelis care locuia in Kipseli si  avea doi baieti si o fata. Si pe cand mancam noi o apuca  pe Alexia criza, o criza infricosatoare. Ne-am speriat cu totii, ziceam ca nu va mai trai, nu mai putea rezista fetita si ne zice fratele Vanghelis: mergem in dormitor, punem fata pe pat ne strangem toti langa pat, ne rugam pentru ea si o sa o vindece Domnul. Mergem asadar o punem pe pat, ingenunchem, si ne rugam. Si pe cand ne rugam se intampla ceva ce numai o singura data mi s-a mai intamplat, eu nu puteam sa ma rog Domnului ca Domnul sa o vindece, pentru ca aveam inlauntrul meu incredintarea ca Dumnezeu o vindecase deja, eu doar ziceam: Iti multumersc Doamne ca ai vindecat-o, si desigur ca in timp ce ma rugam, ma u itam  si printre degete si vedeam fetita ca tot dezastru arata. Ne-am ridicat de pe genunchi, o iau in masina si mergem acasa. Si imi zice Ana: mergem la spital, si eu ii zic: Nu ca a vindecat-o Domnul, aveam atata incredintare in mine, aceasta era o minune, nu ca eu credeam, dar ceva s-a intamplat in mine, si in mine era incredintarea ca ea era vindecata, desi nu parea fetita a fi vindecata. In noaptea aceea am adormit si nu m-am trezit deloc. Dimineata la 6 ma scol sa merg la serviciu, ma uit putin in celalalt dormitor, Ana nu a a adormit deloc, copilul arata groaznic, si ma priveste Ana si ma intreaba: Ce ma fac acum? Si in acel moment incep sa imi pierd incredintarea  ce o aveam, si zic: o nu s-a vindecat? Si in momentul acela suna cineva la sonerie, ma duc sa vad, venise un frate indian, pastor in vizita la ora 6 dimineata, si numai decat dupa ce a intrat ne intreaba daca fetita este bine? Si ii spunem ca Alexia nu este bine, si zice el, mergem sa ne rugam si o sa o vindece Domnul, zicea cu atata  simplitate, , apoi el ia fetita in brate si incepe sa se roage pentru ea, apoi ne spune ca fetita este foarte bine, in acel moment  eu imi recapat  din nou incredintarea mea. Ana din nou isi pleaca capul in jos. Si le zic: Ma duc acum la serviciu, dar o sa vin repede, imi iau liber si vin repede inapoi. M-am dus si inadevar m-am intors  in jur de ora 10, m-am intors, ningea chiar cind m-am intors, intre timp am chemat mai multi frati pentru  ca aveam musafiri si ca sa mancam toti impreuna. Fratele acesta a inceput sa ne marturiseasca cum lucreaza Dumnezeu in India, si in functie de stat, Dumnezeu lucreaza cu puteri infricosatoare. Ne vorbea chiar si de invieri din morti. James Andrew era numele  crestin. . Cam pe la ora 16 copilul inca arata rau. Se ridica Ana cu inca o sora, sora Elena, iau copilul si il invelesc in paturi, il ia in brate si da sa plece cu el. Si ii zice fratele: unde mergi sora? . Ana ii zice: duc copilul la doctor. Si zice fratele: dar nu ti-am zis ca este vindecata? Si o vad pe Ana sa se uite la indian, apoi la mine, apoi la fetita, din nou la indian, din nou la mine, si din nou la fetita, a facut asta de 3,4 ori, si dupa aceea s-a uitat in sus catre cer si a zis: Amin Doamne. Si cit a zis: AminAmin Doamne, ca un cutit respiratia  lui Alexia, ca un cutit, perfect bine, respira perfect bine, si noi o priveam si nu ne venea sa credem. Intr-o clipa, ce a impiedicat atat? Necredinta Anei. Si imi amintesc  ca o ia Ana pe Alexia, o duce  in bucatarie ca sa ia medicamentul ei, nu imi amintesc numele, era foarte scump, si il ia Alexia  si il toarna in chiuveta. Si de atunci incoace, de la gat in jos Alexia nu s-a mai imbolnavit niciodata. S-a imbolnavit cu urechile, cu nasul, dar de la  gura in jos nu s-a mai imbolnavit vreodata. Vara sau iarna de la gura in jos nu s-a mai imbolnavit altul. Cu ochii nu vede asa bine, cu urechile s-a mai imbolnavit. Desigur am vazut foarte multe vindecari, doar aceste doua sunt care m-au atins pentru ca sunt in familia mea si martori sunt toti fratii.

Acum Alexia are 32 de ani, dar pana  la 20 de ani primeam de la spital o hartie ca sa o complectam si sa le spunem daca  mai traieste fata aceasta. Si noi le ziceam: traieste  pentru ca Hristos a vindecat-o.

Slava Domnului, face frumoase  lucrari Domnul. Amin frate Giorgos.

G: Acum o sa  punem un imn si dupa acest imn asa cum v-am spus toate telefoanele dumneavoastra  le vom citi si apoi o sa inchidem si aceasta emisie. O sa ascultam un imn si o sa ne auzim imediat dupa.

Amin.

Ciprian Muresan, Irlanda, 18 aprilie 2020

(Traducerea din limba greaca in romana  imi apartine.)sursa: 19.11. 15 Ι Ομολογία Ι Κοροβέσης Γ. Ι Μέρος 2ο

Minunat, mulțumiri frate!
Adăugat în 06/04/2020 de floridinmaracineni
O mărturie atât de ziditoare și de inspirativă....
Adăugat în 15/04/2020 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 144
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni