Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Sodoma si Moab (partea 2)
Autor: Mihai Pop  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Mihaip3000 in 11/07/2012
    12345678910 0/10 X
Sodoma si Moab (partea 2)

http://altarul.blogspot.com

 Incercati sa definiti in doua cuvinte cel mult ceea ce va spune numele Sodoma...Eu cred ca m-as gandi la o decadenta extrema. Acum incercati sa definiti numele Moab tot in doua cuvinte. Eu m-as gandi la sacrificiu copiilor. Dar in ambele cazuri familia celui ce fuge dupa prosperitate, dupa linistea care sa il puna la adapost de orice criza se face cu sacrificarea familiei.

Un aspect interesant in Sfanta Scriptura apare in Numeri capitolul 21 versetul 29: Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El a făcut pe fiii lui fugari, şi pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, împăratul amoriţilor.Un popor este definit ca apartinand dumnezeului sau! Moabul nu este numit ca apartinand regelui care il stapanea, ci dumnezeului suprem caruia i se inchina. Sa nu trecem cu vederea acest verset pentru ca el spune multe. Asa cum Israelul era al lui Yahweh si nu a lui Saul, David sau a altui imparat, popoarele apartin si sunt definite la ceea ce se inchina, indiferent daca constientizeaza sau nu asta. Post-modernismul, ateismul, materialismul, hedonismul, secularismul sunt numele zeilor carora se inchina societatea umana azi. Si acesti zei au patruns suficient de adanc in sufletul omului, facandu-l sa caute doar clipa de placere materialista pentru ca vesnicia le pare un "adanc mister" vorba lui Blaga sau poate mai degraba un adanc hau.

 Exista o legatura intre Sodoma si Moab. Una care este mare. Omul care a trait si fost scos aproape cu forta din cetatea pacatului ajuns la culme, este tatal lui Moab. O aparitie care a fost contra normalitatii, dovedindu-se ca unii oameni pot iesi din Sodoma, dar Sodoma nu iese la fel de usor din ei. Fiicele lui Lot care inca erau in casa tatalui lor nestiind de barbat ( Genesa 19:8a). Acum o anumita disperare le-a cuprins si au facut o nelegiuire cumplita, un incest cu nimic mai bun decat ceea ce se petrecea in cetatea Sodomei. 

 Atunci cand Lot despartindu-se de inteleptul si credinciosul sau unchi, a cedat frumusetii vaii Sodomei si Gomorei, unde turmele sale aveau belsug de hrana, nu stia ca va ajunge sa isi compromita tot ce avea, va ramane nu doar fara turme si fara avere, ci si fara familie. De dragul unei iluzii a prosperitatii a ramas cu hainele de pe el atunci cand a iesit din Sodoma, iar el a devenit fara voia lui un simbol a ceea ce neprihanirea care nu-L mai are in centru pe Dumnezeu poate deveni: un chin, dar mereu un jalnic compromis de dragul prosperitatii. Cine l-a impiedicat sa se intoarca la Avraam si sa isi recunoasca greseala? Probabil un gen  de rusine, alimentata de eul sau.

 Sute de ani mai tarziu citim in cartea Rut ca un om care nu era totusi sarac, dimpotriva, un om cu o anumita stare nsociala, un efratit cu numele Elimelec pleaca in tara Moabului impreuna cu sotia sa Naomi si fii lor, datorita unei crize alimentare, unei secete. Acest om spera evitarea situatiei ca si familia sa sa traiasca foametea ce incepuse sa cuprinda Israelul. Din pacate singura solutie pe care acesta o o intrezarea era compromisul. O burta plina, in schimbul unui suflet gol in tara lui Chemos, zeul pe altarele caruia se mistuiau nevinovatii copii! Cat de cumplit era si este si acum sa iti vinzi credinta pentru o paine in plus! Sodoma inca exista si era atat de puternica in Moab. Iar acolo a plecat acest om temandu-se ca foametea din Israel ar putea deveni si foametea sa. Nu au plecat toti saracii din Israel in Moab, ci culmea cei care nu erau afectati de criza! Cei care inca erau binecuvantati, cei care aveau prieteni si rude credincioase lui Yahweh!...Ce trist!

 Ce a rezolvat stim! Poate a mancat mai bine decat in Israel, poate! dar a murit el, apoi de tineri au pierit  fii sai. Tara lui Chemos a distrus aceasta familie frumoasa! ...In urma au ramas trei vaduve... A fost un pret prea mare si inutil. Dupa moartea sa, Dumnezeu a adus binecuvantare din nou in Israel, in timp ce Moabul a devenit o casa a amaraciunii si a mortii. Naomi pleaca si cand ajunge inapoi in tara ei spune ceva atat de dureros: La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?” (Rut 1:21). Nu stiu cat de dur s-a rostit Domnul impotriva ei, dar cred mai degraba ca deciziile gresite au adus atat amaraciune impotriva ei, si nu Dumnezeu! Dar mereu trebuie sa gasim un tap ispasitor pentru deciziile proaste. Mai ales ca nu Dumnezeu le-a cerut sa plece intr-o tara stapanita de un zeu atat de crud! A fost decizia lor! O decizie ce a iesit din voia Domnului intr-un mod total, si ceea ce e mai ciudat este ca familia lui Elimelec nu trecea prin criza, traind in belsug. Dar teama ca ceva s-ar putea schimba, ca o saracire belsugului, ar putea fi criza lor personala i-a determinat sa plece. Finalul acestei experiente a fost atat de amar. Dar macar Naomi a avut curajul sinceritatii!

 I-am pus o intrebare acum cateva luni unui prieten care a emigrat acum vreo 12-14 ani. Un crestin bun si binecuvantat, dar care probabil ca intr-un sens a fost dezamagit de aceasta tara, unde pare ca totul merge in jos. L-am intrebat daca i-ar vorbi Dumnezeu si i-ar spune ca a facut o greseala emigrand ar veni inapoi? Raspunsul a fost: DA! Tragic raspuns- pentru ca nu ar trebui sa aiba nici un dubiu ca Dumnezeu l-a vrut in Spania! Pardon! Sunt sigur ca are dubii! Aici e tragedia. Apare indoiala, dar si jena care o contracareaza! Rusinea ca acei ani au fost un esec, o luare in maini proprii a vietii, dincolo de ceea ce este voia lui Dumnezeu! Dorea Domnul emigrarea in Moab? Doreste Dumnezeu emigrarea in acele tari unde crestinii romani au emigrat? Daca da, de ce nu ne-am nascut toti neo-protestantii acolo? De ce aceasta pierdere de timp pentru a creste in Romania, de a trai crizele acestei tari, pentru a merge acolo unde trebuia sa fim  de la inceput? Iar daca totusi nu, cei ce sunt acolo de ce au ajuns in acele tari? Ca sa evanghelizam America? Ca sa le spunem ducem Vestea Buna in Italia sau Spania? Sa fim seriosi! A fost fuga de saracia din Romania! Dar daca Dumnezeu a avut un plan aici cu noi, iar noi ca adevarati crestini am ales cale emigrarii, precum Iona, ce vom face? 

 Ce va tine, fratii mei, inca legati in acele tari in care credinta dispare ucisa de legiile unui Barack Obama, care se inchina secularismul si homosexualitatii? Ce mai sperati? Uitati oare ca in Romania cu toata saracia ei, Domnul ii da paine, paine din Cer, daca cea nascuta din grau e tot mai scumpa si rara! De ce va chinuiti sufletul in tari care nu sunt si nu vor fi ale voastre, cu obiceiuri si mod de viata total diferit,dar care sub obladuirea celor ce conduc devin tot mai murdare si dezgustatoare! Stiti ce i se spune (ne)prihanitului Lot de catre sodomitii plini de pofte oribile si ura: Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Genesa 19:9. In tara sodomitilor un neprihanit va fi mereu strain. Si o sa sufere la un moment dat cumplit daca va ramane neprihanit in inima sa si va imbratisa pacatosenia nativa a "bastinasilor". Fii crestin in orice tara unde mergi si vei fi un strain, un paria pentru cei care au ceva ani inaintea ta!

 Tragedia, spunea un om intelept, este sa nu obtinem ceea ce dorim. Dar tragedia, spunea acelasi om, poate fi sa dobandim ceea ce am dorit! Dorim, dar dorim dupa Voia lui Dumnezeu? A gandi si a dori ceva pe termen scurt este un lucru pagubos atunci cand capatam lucrul dorit, la fel cum este a nu-l capata. Apare o framantare in ambele cazuri care nu duce la nimic bun. Nu e suficient sa fugim de criza, daca nu stim ce vom face atunci cand ea este departe de noi, cand suntem scapati de ea. Ce se intampla in continuare este mai important decat sa fim pusi pentru scurt timp la adapost de temerile noastre, nestiind ca adevaratele crize si pericole ne pandesc la colt!

 Imi amintesc de o povestioara araba despre un om care fusese incunostiintat dimineata ca va muri in seara acelei zile! Locuind in Bagdad a fugit pe o camila la Samarra pentru a evita Moartea. Acolo Moartea la gasit, dar prima reactie a ei a fost sa ramana suprinsa ca acel om pe care il stia in Bagdad a venit el in intampinarea ei! Mai ales ca ea nu ar fi putut merge la Bagdad fiind blocata in Samarra! 

 Fugim in Samarra pentru a evita durerea, dar poate ca durerea cea mai mare e acolo unde fugim, asteptandu-ne si luand forma dorintei noastre de un mai bine material(ist)...Sacrificam trecutul, casa din care plecam, biserica unde am avut lucrarea noastra binecuvantata de Cel PreaInalt....nestiind ca ucidem speranta, visele in Dumnezeu, ca stergem dintr-un condei viitorul! Intoarcem spatele nu doar la ceea ce lasam in urma, ci poate mai trist decat orice, acelui viitor pe care Dumnezeu il avea in plan pentru noi si familia noastra!

 Cumva imi doream sa fac ceva important acum cateva luni, care ar fi putut transforma viata mea si a familiei mele. Dar Dumnezeu mi-a pus o intrebare scurta, dar teribil de importanta: Si dupa aceea? Dupa ce obtii ce ai dorit? ce vei face mai departe? Ce urmeaza dupa momentul pe care il urmaresti? Dupa izbanda planuita in inima mai este si altceva sau devenim sclavi implinirii unui obiectiv ce devine tot mai banal cat ne indepartam in timp si spatiu de el? Iar cand obiectivele depasite nu mai au valoare devenim deprimati si ne inventam iluzorii teluri care sa ne dea sens vietii care se scufunda in mediocritate, apoi in anonimat. Dumnezeu ne da obiective marete, poate neintelese acum, dar asta nu le face deloc lipsite de valoare. Niciodata crestinul nu se poate satura si depasi obiectivul pe care il da Dumnezeu! Dumnezeu nu ne da teluri pentru plictiseala, ci pentru a avea o viata plina de pasiune, chiar daca uneori nu intelegem si nu stim drumul...Frumusetea chemarii lui Dumnezeu este ca mereu intalnim surprinderea, mirarea, noul, maretia din acel bob de mustar ce e atat de mic, dar devine atat de mare semanat in Voia Domnului...Si poate ca ceea ce este mai minunat este ca este atat de diferit fata de planurile pe care ni le facem noi. 

 Ce aveam aici si acum atat de important, incat universul nostru interior sa se invarta in jurul acestor lucruri? Construind Cosmosul cu maruntisurile unei vietii sterse, cand ceea ce da valoare nu va fi niciodata omenescul ce izbeste ochii, ci acel invizibil, trait prin credinta si care il construieste Dumnezeu? Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. (1 Cor 7: 29-31). Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Cor 4:18). Traieste ca si cum nu ai avea! Traieste stiind ca totul e al tau! Mai presusu de tine sau de orice e Christos! El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Romani 8:32). Toate lucrurile, dar nu cele din Sodoma sau Moab!...Ci cele care ne ajuta sa pasim in Cer! Cele care ne aduc bucurie si speranta, credinta si adevar!...

                                                        ******************

 Ce facea Lot zilnic in Sodoma? OK! Era neprihanit stand la poarta cetatii ca sa isi manifeste sfanta traire! Trebuia sa stea acolo? Nu stiu!...Ce au facut timp de ani de zile Naomi, Elimelec, Mahlon şi Chilion? Nu ni se spune! Trebuiau sa uite de unde au plecat? Trebuiau sa stea intr-o tara straina si sa nu se intrebe niciodata daca Dumnezeu nu ii doreste cumva inapoi? Isi atinsesera scopul lor pamantesc, asta e sigur! Dar in lumina Bibliei era atat de "important" incat nu ni se spune nimic de viata lor seaca si inutila! A! Poate mai e explicatia stupida, dar sustinuta de unii, ca totusi Yahweh avea niste marturisitori acolo...Sau era doar graul in numele caruia Yahweh fusese uitat. Macar smerenia si sinceritatea aduce binecuvantare! Batrana Naomi a recunoscut greseala si Dumnezeu a inceput sa lucreze! Dar ea a mai facut ceva: s-a intors inapoi! Nu doar regretul e valabil, ci si actiunea sincera! Haideti inapoi, fratii mei! Lasati Moabul occidental si Sodoma americana ce farmeca ochii, dar in rest e doar durere pentru suflet! Nu va puneti copii pe altarul lui Obama! Haideti acasa!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 877
  • Gramatical 1
  • Nisalin  ok

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • Nisalin  nu are

    Diacritice 0 1
  • Conținut 1
  • Nisalin  fara album

    Conținut 0 1
Opțiuni