Să ne păzim inimile
Autor: Max Lucado  |  Album: fara album  |  Tematica: Adevărul
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 05/07/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
Să ne păzim inimile

   Trebuie să admiţi că inimile unora dintre noi sunt pline de mizerie. Indiferent ce vagabonzi ne bat la uşă, noi o deschidem larg. Apare mânia, iar noi îi dăm voie să intre. Dorinţa de răzbunare are nevoie de un loc în care să stea, aşa că îi oferim un scaun să se aşeze. Autocompătimirea vrea să ţină o petrecere, aşa că îi arătăm bucătăria. Pofta sună la uşă, iar noi schimbăm repede, aşternuturile în dormitor. Nu ştim să spunem "NU!"?

   Mulţi nu ştiu. Pentru mulţi dintre noi, administrarea gândurilor este o ştiinţă prea complicată. Noi ne gândim mult la administrarea timpului, a greutăţii corporale, a personalului, chiar şi a scalpului. Dar cum rămâne cu administrarea gândurilor? Nu ar trebui să ne facem la fel de multe griji cu privire la gestionarea gândurilor aşa cum facem cu privire la orice altceva? Isus Îşi făcea. Asemenea unui soldat bine pregătit care păzeşte porţile cetăţii, El veghea asupra minţii Sale. Îşi păzea cu încăpăţânare uşa inimii. Multor gânduri nu li s-a permis accesul. Vrei câteva exemple?

   Ce am putea spune despre aroganţă? La un moment dat, oamenii au decis să-L încoroneze pe Isus ca rege. Ce gând atrăgător. Mulţi dintre noi ar fi încântaţi de noţiunea de regalitate. Chiar dacă am refuza coroana, ne-ar părea bine să putem accepta o asemenea invitaţie. Însă Isus nu era aşa. "Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur" (Ioan 6.15)

   Un alt exemplu zguduitor reiese din conversaţiile pe care le-a avut Isus cu Petru. Când L-a auzit pe Isus vorbind despre moartea Sa iminentă pe cruce, impetuosul apostol a obiectat: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!" (Matei 16.22)

   Ce se poate spune apoi despre ocaziile în care Isus a fost batjocorit? Ţi s-a întâmplat ca cineva să râdă de tine? Şi Lui Isus I s-a întâmplat. Răspunzând apelurilor de a vindeca o fetiţă bolnavă, El a ajuns la casa ei numai pentru a afla că a murit. Răspunsul Lui? "Copila n-a murit, ci doarme". Reacţia celor din casă? "Ei îşi băteau joc de El." Asemenea nouă, tuturor, şi Isus a fost nevoit să îndure momente de umilinţă. Însă spre deosebire de noi toţi, El a refuzat să le accepte. Observă răspunsul Lui decisiv: "Atunci... i-a scos afară pe toţi" (Marcu 5:39-40). Batjocura nu avea ce căuta în casa fetiţei şi nici în mintea lui Cristos.

   Isus Şi-a păzit inima. Dacă El a făcut-o, nu ar trebui să procedăm şi noi la fel? Cu siguranţă că da! "Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii" (Proverbe 4.23). Isus vrea ca inima noastră să fie fertilă şi rodnică. Vrea să avem o inimă ca inima Lui. Acesta este scopul lui Dumnezeu pentru noi! El vrea să "gândim şi să acţionăm ca Isus Cristos" (Filip.2.5 NCV). Dar cum? Răspunsul este surprinzător de simplu. Noi putem fi transformaţi dacă luăm această decizie simplă: Îmi voi supune gândurile autorităţii lui Isus.



Este, o adevarta provocare acest articol!Daca suntem sinceri, recunoastem caci ne angajam in a pazi cu strinicie orice ni se incredinteaza de catre cineva, dar ce ne-a dat Dumnezeu ca zestre,ca de exemplu inima noastra ,nu o pazim .Ba ,dimpotriva, o expunem tuturor situatiilor, mediului inconjurator, o ducem in locuri fara lumina , o osindim expunind-o diferitelor situatii conflictuale de scurta sau lunga durata,ii luam linistea si bucuria cu care Biblia ne spune caci ar putea traii bine,in sfirsit, ne purtam de cele mai multe ori cu ea, ca si cind, n-ar fi inima noastra.Si acest lucru, se datoareaza neascultarii de Domnul si din lipsa de cunostinta de Cuvint.Avem in fata un articol,in care Domnul ,ne arata clar cum ? trebuie sa ne purtam cu noi insine, ca sa avem parte de liniste si de o inima cu care sa-L cuprindem pe El .N-ar fi prea mult sa invatam drumul credinciosiei unei inimi protejate pentru El. N-ar fi prea mult sa invatam sa ne purtam cu binecuvintarile pecare Domnul ni le-a dat noua,co rpul nostru, Templui Duhului sfint.Fi binecuvintata si azi!
Adăugat în 05/07/2012 de sanda_tulics
Mulţumesc sora Sanda pentru comentariul lăsat, Domnul să vă binecuvinteze.
Adăugat în 05/07/2012 de floridinmaracineni
Împărăția lui Hristos nu este din lumea aceasta. În Ea se intră prin Naștere Spirituală. Împărăția aceasta este în inima noastră. Începe ca ceva foarte mic precum o sămânță de muștar (cea mai mică sămânță; dar crește un copac mare) Împărîția lui Dumnezeu trebuie să crească în inima noastră (ca aluatul; din puțină făină se face o plămădeală de o sută de ori mai mare)
Împărăția aceasta este spirituală și intră în ea doar cei născuți spiritual: Din Duhul Sfânt. Este mică dar puternică și nici „porțile locuinței morții” și nici nimic altceva nu o poate birui. Dar Împărăția aceasta este în noi; se dezvoltă în noi și o purtăm cu noi.
Dorința lui Dumnezeu este ca Împărăția Sa din Cer să vină pe pământ exact așa cum este Ea în Cer și trebuie să vină în tine, în mine....Și să crească în noi, și să se înmulțească prin noi....Să se răspândească la toți în jur și să crească....
Cum s-ar putea înfăptui asta dacă noi nu ne vom păzi inima...Și dacă nu ne vom supune gândurile lui Hristos?! Doamne ajută-ne!
Minunat articol și deosebit de ziditor. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Adăugat în 06/07/2012 de Ioanhapca
Mulţumesc frate Ionică pentru comentariul venit ca o completare şi o explicaţie ziditoare, fiţi binecuvântat.
Adăugat în 06/07/2012 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1747
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni