Să ne păzim inimile
Autor: Max Lucado
Album: fara album
Categorie: Adevărul

   Trebuie să admiţi că inimile unora dintre noi sunt pline de mizerie. Indiferent ce vagabonzi ne bat la uşă, noi o deschidem larg. Apare mânia, iar noi îi dăm voie să intre. Dorinţa de răzbunare are nevoie de un loc în care să stea, aşa că îi oferim un scaun să se aşeze. Autocompătimirea vrea să ţină o petrecere, aşa că îi arătăm bucătăria. Pofta sună la uşă, iar noi schimbăm repede, aşternuturile în dormitor. Nu ştim să spunem "NU!"?

   Mulţi nu ştiu. Pentru mulţi dintre noi, administrarea gândurilor este o ştiinţă prea complicată. Noi ne gândim mult la administrarea timpului, a greutăţii corporale, a personalului, chiar şi a scalpului. Dar cum rămâne cu administrarea gândurilor? Nu ar trebui să ne facem la fel de multe griji cu privire la gestionarea gândurilor aşa cum facem cu privire la orice altceva? Isus Îşi făcea. Asemenea unui soldat bine pregătit care păzeşte porţile cetăţii, El veghea asupra minţii Sale. Îşi păzea cu încăpăţânare uşa inimii. Multor gânduri nu li s-a permis accesul. Vrei câteva exemple?

   Ce am putea spune despre aroganţă? La un moment dat, oamenii au decis să-L încoroneze pe Isus ca rege. Ce gând atrăgător. Mulţi dintre noi ar fi încântaţi de noţiunea de regalitate. Chiar dacă am refuza coroana, ne-ar părea bine să putem accepta o asemenea invitaţie. Însă Isus nu era aşa. "Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur" (Ioan 6.15)

   Un alt exemplu zguduitor reiese din conversaţiile pe care le-a avut Isus cu Petru. Când L-a auzit pe Isus vorbind despre moartea Sa iminentă pe cruce, impetuosul apostol a obiectat: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!" (Matei 16.22)

   Ce se poate spune apoi despre ocaziile în care Isus a fost batjocorit? Ţi s-a întâmplat ca cineva să râdă de tine? Şi Lui Isus I s-a întâmplat. Răspunzând apelurilor de a vindeca o fetiţă bolnavă, El a ajuns la casa ei numai pentru a afla că a murit. Răspunsul Lui? "Copila n-a murit, ci doarme". Reacţia celor din casă? "Ei îşi băteau joc de El." Asemenea nouă, tuturor, şi Isus a fost nevoit să îndure momente de umilinţă. Însă spre deosebire de noi toţi, El a refuzat să le accepte. Observă răspunsul Lui decisiv: "Atunci... i-a scos afară pe toţi" (Marcu 5:39-40). Batjocura nu avea ce căuta în casa fetiţei şi nici în mintea lui Cristos.

   Isus Şi-a păzit inima. Dacă El a făcut-o, nu ar trebui să procedăm şi noi la fel? Cu siguranţă că da! "Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii" (Proverbe 4.23). Isus vrea ca inima noastră să fie fertilă şi rodnică. Vrea să avem o inimă ca inima Lui. Acesta este scopul lui Dumnezeu pentru noi! El vrea să "gândim şi să acţionăm ca Isus Cristos" (Filip.2.5 NCV). Dar cum? Răspunsul este surprinzător de simplu. Noi putem fi transformaţi dacă luăm această decizie simplă: Îmi voi supune gândurile autorităţii lui Isus.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/94805/sa-ne-pazim-inimile