Biblia ne învață că Dumnezeu i-a făcut pe oameni fără prihană, dar aceștia umblă cu multe șiretlicuri (Eclesiastul 7:29). Oamenii cu adevărat simpli se raportează mereu la Dumnezeu și își trăiesc viețile în lumina acestei realități interioare. Asemenea persoane vor fi mai oneste și nu vor mai simți nevoia de a deține un anumit statut sau poziție socială. Nu vor fi extravagante, nu pentru că nu și-ar permite, ci pentru că sunt ghidate de alte principii. Astfel de oameni recunosc că tot ceea ce dețin au primit de la Dumnezeu și sunt conștienți că bunurile lor se află și la dispoziția altora.

          Pentru că societatea curentă nu mai este atașată de Dumnezeu, se promovează un atașament nebun față de tot felul de lucruri materiale. Dorința de îmbogățire a societății contemporane este bolnavă, deoarece a pierdut contactul cu Dumnezeu. Ne dorim cu insistență lucruri de care nici nu avem nevoie și de care nici nu ne bucurăm. Unii dintre noi cumpărăm lucruri doar pentru imaginea noastră în fața unor oameni pe care nici măcar nu îi placem foarte mult. Unora ne este rușine să conducem mașini care nu sunt noi sau să îmbrăcăm haine vechi. Alții dintre noi ne rușinăm să mâncăm în locuri simple și căutăm mereu restaurantele extravagante. Eroii unei astfel de societăți sunt persoanele sărace care și-au propus să fie bogate și au reușit. Însă nu sunt promovate persoanele bogate care aleg de bună voie să trăiască simplu, mult sub posibilitățile pe care le au.

          Biblia ne vorbește în detaliu despre problemele economice și despre acumularea de bogății. De exemplu, Vechiul Testament ne învață că pământul îi aparține lui Dumnezeu, deci nu poate constitui proprietatea permanentă a cuiva (Levitic 25:23). Legea lui Moise menționează că, în Anul de Veselie, tot pământul trebuia redat posesorului său inițial. De fapt, Scriptura afirmă că bogăția îi aparține lui Dumnezeu. Scopul Anului de Veselie era redistribuirea periodică a bogăției. Această concepție asupra ideii de proprietate se opune aproape tuturor concepțiilor societății contemporane. Dacă iudeii ar fi respectat Anul de Veselie, s-ar fi evitat problema care a apărut recurent, de-a lungul istoriei, la aproape toate națiunile lumii: îmbogățirea celor bogați și sărăcirea celor săraci. Biblia ne avertizează să nu ne legăm inima de bogății (Psalmul 62:10), pentru că oamenii care se încred în ele vor cădea (Proverbe 11:28). Isus Hristos Însuși vorbește foarte mult despre bogăție. El ne arată cât de greu le este bogaților să intre în Împărăția lui Dumnezeu, comparând situația lor cu cea a cămilei care nu poate să intre prin urechile unui ac (Luca 18:24-25). Mântuitorul nostru știe ce influențe negative pot avea bogățiile în viețile noastre. El este convins că acolo unde este comoara noastră, este și inima noastră. Tocmai de aceea El ne recomandă să nu ne strângem comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, ci să ne strângem comori în cer (Matei 6:19-22). Isus Hristos nu afirmă că inima noastră ar trebui să fie acolo unde este comoara, ci susține simplul fapt că unde se află comoara, acolo se află și inima celui care o deține. Pe pământ avem cât am adunat, iar în cer avem cât am dat. Nu ceea ce câștigăm, ci ceea ce păstrăm ne face cu adevărat bogați. Un om sărac nu este un om fără bani, ci un om fără viziune spirituală și fără vise. Isus Hristos ne previne să ne ferim de orice lăcomie de bani, deoarece viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui (Luca 12:13-15). El ne vorbește despre pilda unui om a cărui viață era focalizată pe avuții, în loc să se îmbogățească față de Dumnezeu (Luca 12:16-21). Isus Hristos îl consideră nebun pe acest om, deși noi am putea crede că este prevăzător. Mântuitorul nostru îi cheamă pe toți cei care vor să-L urmeze la o viață de bucurie, eliberată de preocuparea pentru înavuțire (Luca 6:30). Într-adevăr, Isus Hristos a vorbit despre problemele economice mai mult decât despre alte probleme sociale. Dacă într-o societate simplă, precum aceea din vremea Lui, Mântuitorul nostru a prezentat atât de clar pericolele pe care le prezintă bogăția pentru sufletul omului, mă întreb ce ar spune despre societatea noastră evoluată (Europa, SUA, alte țări bogate din lume) care abundă în extravaganță. Pe de altă parte, și apostolii atrag atenția asupra dorinței de înavuțire. Autorul Epistolei după Evrei ne sfătuiește să nu fim iubitori de bani și să ne mulțumim cu ce avem, căci Dumnezeu se îngrijește de noi (Evrei 13:5). Apostolul Pavel susține că dacă avem ce să mâncăm și cu ce să ne îmbrăcăm ne este suficient. El remarcă faptul că oamenii care vor să se îmbogățească cad pradă ispitelor și multor pofte nesăbuite, căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor (1 Timotei 6:7-10). În final, apostolul Pavel consideră că lăcomia este idolatrie. Acesta ne sugerează că lăcomia este la fel de gravă precum adulterul și furtul, iar cei care practică asemenea lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Efeseni 5:5). Apostolul Pavel îi sfătuiește pe cei bogați să nu se încreadă în avuțiile lor, ci în Dumnezeu, și să practice disciplina dărniciei (1 Timotei 6:17-19).

          Biblia nu aprobă ascetismul extrem sau sărăcia forțată. Ascetismul și simplitatea se deosebesc radical. Ascetismul propune renunțarea la posesiuni, pe când simplitatea ne încurajează să ne bucurăm de posesiunile noastre, fără să ne legăm inima de ele. Ascetismul nu permite existența unui teritoriu în care curge lapte și miere (precum este descrisă în Biblie țara Canaan), dar simplitatea se bucură de o asemenea binecuvântare care vine din mâna lui Dumnezeu. Ascetismul promovează ideea de a duce mereu lipsă, dar simplitatea știe să fie mulțumită atât în lipsuri cât și în belșug (Filipeni 4:12-13). Biblia menționează deseori resursele materiale pe care Dumnezeu le dă poporului Său (Deuteronom 8:7-9). Însă Sfânta Scriptură insistă să avem o perspectivă corectă asupra bunurilor noastre, recunoscând că le-am primit de la Dumnezeu și că nu le-am dobândit prin puterea sau înțelepciunea noastră (Deuteronom 8:17). Totodată, Biblia condamnă în aceeași măsură ascetismul și materialismul, dar promovează simplitatea. Simplitatea ne dă libertatea să primim resursele lui Dumnezeu ca pe un dar care nu trebuie păstrat doar pentru noi, ci trebuie împărțit cu generozitate și semenilor noștri.

          Pentru a reuși să practicăm cu succes disciplina simplității, noi trebuie să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, fiind conștienți că toate celelalte lucruri le vom primi pe deasupra (Matei 6:25-33). Cei care nu caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu nu o caută deloc. Oricât de bune ar fi celelalte lucruri pe care le facem, dacă ele ajung mai importante pentru noi decât Dumnezeu, duc la idolatrie. Atunci când Împărăția lui Dumnezeu ocupă primul loc în viața noastră, celelalte lucrări sociale sau spirituale vor primi atenția cuvenită.

          Eliberarea de îngrijorare poate fi una din dovezile faptului că noi căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu. Nici sărăcia și nici bogăția nu ne pot elibera de îngrijorare. Sărăcia nu reprezintă o garanție a simplității. Există suficienți oameni care, deși au puțini bani, îi iubesc foarte mult și sunt foarte lacomi. Tot astfel, cei care avem bogății tindem să ne îngrijorăm cum să le păstrăm sau cum să le înmulțim. De fapt, există câteva semne care ne arată dacă reușim să trecem peste sentimentul de îngrijorare, practicând astfel disciplina simplității. În primul rând, noi trebuie să considerăm că tot ceea ce avem este un dar de la Dumnezeu. Deși muncim, suntem conștienți că noi trăim prin harul lui Dumnezeu și nu datorită rezultatelor muncii noastre. Până la urmă, depindem de Dumnezeu în privința unor elemente foarte simple ale vieții, precum apă, aer, soare sau ploaie. În al doilea rând, noi suntem conștienți că Dumnezeu va avea grijă de toate bunurile și posesiunile noastre. Noi știm că Dumnezeu este în măsură să ocrotească aceste lucruri, putem avea încredere în El. În al treilea rând, noi trebuie să împărțim cu ceilalți ceea ce deținem. Acest lucru ni se pare foarte dificil pentru că ne este frică de viitor, de ziua de mâine. Însă atunci când avem încredere în Dumnezeu, vom împărți cu alții ceea ce avem, vom fi liberi să-i ajutăm pe cei în nevoie, pentru că știm că El ne va purta de grijă.

          Există o serie de principii de viață care ne arată dacă noi practicăm disciplina simplității. Întâi de toate, oamenii simpli cumpără lucruri pentru utilitatea lor și nu pentru statutul lor. Mașinile și electrocasnicele vor fi achiziționate doar în caz de nevoie și nu pentru prestigiu. Locuința nu trebuie să îi impresioneze pe ceilalți, ci trebuie să ofere spațiul și condițiile de viață necesare, în funcție de numărul de persoane din familie. Hainele nu trebuie alese pentru a fi în pas cu moda, ci în funcție de necesități. Acestea trebuie purtate până se uzează. Apoi, persoanele care practică disciplina simplității dețin control asupra lucrurilor care le pot produce dependență: dulciuri, sucuri, mâncare, mass-media, telefon, televizor, călătorii, sport, bani, mașini, case, welness. Dacă nu putem trăi fără un anumit lucru, trebuie să îl limităm foarte mult sau chiar să ne debarasăm de el. Dacă banii ne stăpânesc, putem dărui altora o parte din ei. Simplitatea înseamnă libertate, nu sclavie. Totodată, oamenii simpli își formează bunul obicei de a dărui lucruri. Dacă realizăm că suntem legați de un anumit lucru, putem lua în considerare să îl dăruim cuiva care are nevoie de el. Există și multe lucruri pe care nu le folosim și la care putem renunța în favoarea altor persoane. Pe de altă parte, cei care practică disciplina simplității se bucură de lucruri și dacă nu sunt în posesia lor. Cultura noastră ne induce ideea că trebuie neapărat să posedăm lucruri, ca să ne putem bucura de ele. De fapt, există multe facilități publice de care ne putem bucura fără să le posedăm: parcuri, baze sportive, biblioteci. În plus, oamenii simpli apreciază natura, mirosul florilor, culorile frunzelor, splendoarea munților și cântecele păsărilor. Simplitatea înseamnă să redescoperim că întreg pământul este al Domnului (Psalmul 24:1). Nu în ultimul rând, oamenii simpli respectă învățătura Domnului Isus Hristos cu privire la un mod de vorbire simplu și sincer (Matei 5:37). Noi trebuie să evităm speculațiile, jumătățile de adevăr, flatările și limbajul care creează confuzie și ambiguitate, în loc să clarifice și să informeze.