În ultimii ani s-au publicat numeroase cărți care afirmă că există o serie de materiale antice care au mai multă credibilitate decât Biblia, dar care au fost excluse din canonul biblic în urma unor dezbateri teologice subiective. Cele mai cunoscute lucrări de acest fel sunt cărțile „Holy Grail, Holy Blood” [1] sau „The Da Vinci Code”. [2] Aceste scrieri, împreună cu alte documentare TV de aceeași natură aruncă cu noroi în Biblie și în Isus Hristos. Acești oameni cred următoarele lucruri: Isus Hristos nu a murit pe cruce; El s-a căsătorit cu Maria Magdalena, cu care a întreținut și relații sexuale; Maria Magdalena trebuia să fie lidera noii biserici, însă ucenicii cei misogini i-au uzurpat poziția. Aceste adevăruri au fost păstrate în secret, fiind ascunse publicului larg, timp de secole. Doar cei inițiați au ajuns să cunoască toate aceste lucruri. Există multe organizații secrete unde se pot regăsi astfel de inițiați (francmasonii, cavalerii templieri). La baza acestor învățături secrete se află o serie de doctrine și practici cunoscute sub numele de gnosticism. Biblia pretinde că poate fi înțeleasă dacă este pur și simplu citită. Însă gnosticii utilizează coduri sau tot felul de alte cunoștințe secrete pentru a interpreta cuvintele lui Dumnezeu.

          Darrell Bock face o analiză minuțioasă a gnosticismului, în lucrarea „The Missing Gospels”. [3] Bock demonstrează că ascensiunea gnosticismului a avut loc la suficient timp după scrierea Noului Testament. Așadar, lucrările gnosticilor nu au aceeași valoare istorică precum sursele creștine. Gnosticismul susține, printre altele, că există o luptă eternă între bine și rău, însă nu-L consideră pe Dumnezeu mai puternic decât diavolul. Datorită viziunii lor denaturate asupra materiei, gnosticii nu așteaptă o înviere a trupului. În plus, aceștia afirmă că mântuirea se poate dobândi prin cunoaștere și nu prin jertfa lui Isus Hristos. În final, gnosticii fac o distincție între Dumnezeul transcendent (o divinitate îndepărtată și supremă) și Dumnezeul Creator.

          Grupul Jesus Seminar, împreună cu alți colaboratori, au publicat lucrarea „The Complete Gospels”, ridicând și alte texte antice la același nivel de credibilitate pe care îl au Evangheliile Noului Testament. Ei consideră că aceste surse antice sunt pe picior de egalitate cu textele biblice, în ce privește semnificația istorică și conținutul lor spiritual. Aceste texte ne oferă însă perspective noi asupra lumii lui Isus și a adepților Lui. Poate cel mai cunoscut dintre ele este așa-zisa Evanghelie secretă a lui Toma. Evanghelia lui Toma nu îl prezintă pe Isus Hristos ca fiind Răscumpărătorul lumii, ci ca pe un înțelept care le comunică învățături secrete ucenicilor Săi, care sunt suficient de maturi pentru a le primi. Așadar, scrierea este în dezacord cu Noul Testament, căci susține că o persoană trebuie să fie vrednică pentru a putea primi înțelepciunea secretă a lui Isus. Învățătura biblică este denaturată, ca să capete o nuanță interioară, mistică. Pentru mântuirea sufletului, se pune accent pe cunoașterea de sine, pe conștientizarea locului pe care o persoană îl are în univers, pe eliberarea de materialism și lăcomie și pe respingerea acestei lumi păcătoase. Învierea nu are vreo semnificație în Evanghelia lui Toma. Deși Isus Hristos este numit „Cel viu”, singurul lucru care contează este că El aduce cu Sine revelația, înțelepciunea, cunoașterea. Pentru gnostici, nu contează că întruparea, moartea și învierea lui Isus Hristos sunt evenimente istorice. Aceștia nu cred că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre. În opinia lor, Isus a venit ca noi să avem cunoaștere. În ce fel a plecat nu are vreo importanță. Pe de altă parte, presupusa Evanghelie a lui Toma este misogină. În încheiere, textul afirmă că femeile nu sunt demne de viață și că, pentru a moșteni Împărăția cerurilor, o femeie trebuie să se transforme în bărbat.

          La o analiză mai minuțioasă, Evanghelia lui Toma nu este credibilă din punct de vedere istoric. Craig A. Evans, licențiat în istorie și filozofie și doctor în studii biblice, oferă câteva argumente foarte puternice în acest sens. [4] În continuare, voi prezenta câteva dintre ideile expuse de Evans. În primul rând, există cel puțin șase referințe care vorbesc despre o Evanghelie scrisă de Toma. Dar niciuna dintre acestea nu susține că presupusa Evanghelie provine într-adevăr de la ucenicul Toma, ori că este autentică sau timpurie. În al doilea rând, peste jumătate din scrierile Noului Testament sunt citate, reproduse sau menționate prin aluzii indirecte, în Evanghelia lui Toma (există inclusiv materiale din Evanghelia după Ioan). Nu există nicio scriere creștină anterioară anului 150 d. Hr. care să facă referire la Noul Testament în atât de mare măsură. În al treilea rând, este important de precizat că Evangheliile biblice au fost publicate întâi în limba greacă. După ce creștinismul s-a răspândit spre est, a apărut necesitatea traducerii textului în limba siriacă, un dialect al limbii aramaice. În anul 175, Tatian, un elev al lui Iustin Martirul, a „unit” cele patru Evanghelii și le-a tradus în limba siriacă. Lucrarea rezultată se numește Diatessaron, de ea beneficiind toți creștinii vorbitori de siriacă. Însă Evanghelia lui Toma ține cont de aranjarea materialului din Diatessaron, ceea ce ne arată că a fost scrisă la o dată ulterioară (apostolul Toma este numit, în Evanghelie, Iuda Toma – această denumire se mai întâlnește doar în biserica siriacă). În plus, biserica siriacă era preocupată de ascetism, elitism și misticism. Ei disprețuiau materialismul, afacerile și negoțul. Presupusa Evanghelie a lui Toma a preluat aceste idei de la biserica siriacă. Toate aceste lucruri ne arată că această Evanghelie este târzie, fiind scrisă la sfârșitul secolului al doilea, sigur după anul 175 d. Hr. și mai aproape de anul 200 d. Hr. Așadar, textul este datat la peste 150 de ani de la evenimentele propriu-zise, timp suficient pentru alterarea adevărului istoric. Presupusa Evanghelie a lui Toma nu poate fi pusă pe picior de egalitate cu Evangheliile Noului Testament, care sunt datate mult mai devreme.

          Brian Edwards face o analiză punctuală a ideilor gnostice prezentate de către Dan Brown în lucrarea „The Da Vinci Code”. [5] În cartea „Da Vinci: A Broken Code”, [6] acesta demască pretențiile false ale gnosticilor, dar și calitatea îndoielnică a lucrărilor acestora. Pe lângă Evanghelia lui Toma, despre care niciun cercetător serios nu crede că a fost scrisă de apostolul Toma, există și alte cărți la fel de dubioase. În continuare, voi relua pe scurt câteva dintre ideile prezentate în lucrarea de mai sus. Evanghelia lui Filip este o altă scriere gnostică, datată în jurul secolului al treilea. Aceasta conține tot felul de învățături obscure, mistice. Multe elemente contrare (întuneric și lumină, viață și moarte, bine și rău) sunt prezentate ca fiind inseparabile. În plus, cartea afirmă că Dumnezeu nu și-a atins scopul când a creat lumea, deoarece aceasta este imperfectă. Însă Biblia ne învață că Dumnezeu a creat o lume perfectă, care s-a deteriorat din cauza păcatului. Cu toate acestea, gnosticismul încearcă să arunce pe umerii lui Dumnezeu responsabilitatea răului din lume, absolvindu-i pe oameni de orice vină. În altă ordine de idei, unii oameni pretind că lucrarea Evanghelia Mariei a fost scrisă de Maria Magdalena, deși mulți istorici o datează pe la mijlocul secolului al doilea, în perioada ascensiunii gnosticismului. Această scriere încearcă s-o propulseze pe Maria Magdalena mai sus în ierarhia creștinismului. În opinia lui Dan Brown, Maria Magdalena a fost căsătorită cu Isus Hristos și a avut un copil cu El. Însă poveștile prezente în cărțile lui Dan Brown și ale lui Michael Baigent nu sunt noi. Există și alte legende conform cărora Maria Magdalena a fost însărcinată cu copilul lui Isus Hristos. După răstignirea lui Hristos, ea ar fi fugit în zona Franței. Unele dintre aceste legende afirmă chiar că anumite dinastii europene (dinastia merovingiană, dinastia Stuart din Scoția și Anglia) ar fi descins din copilul pe care Maria Magdalena l-a avut cu Isus Hristos. În viziunea acestor oameni, Sfântul Graal a fost pântecele Mariei Magdalena și acum reprezintă linia de sânge a descendenților lui Isus Hristos. Totuși, aceste basme nu sunt susținute de niciun fel de dovezi. Biblia confirmă, în repetate rânduri, că Isus Hristos nu a avut urmași (Isaia 53:8). Singurii descendenți ai lui Isus Hristos sunt de natură spirituală și reprezintă mulțimea celor care Îl acceptă pe Acesta ca Domn și Mântuitor în viețile lor (Isaia 53:10-11). Mai mult, Biblia afirmă, în repetate rânduri, că biserica reprezintă mireasa lui Hristos (Apocalipsa 19). Dacă Isus Hristos ar fi avut o soție pe pământ, aceste comparații nu ar avea vreun rost și ar fi chiar nepotrivite. Totodată, Evanghelia lui Iuda este o altă lucrare scrisă de gnostici, la finalul secolului al doilea. Această scriere pretinde că Isus Hristos le-a ascuns planurile Sale secrete la 11 dintre ucenicii Lui și i le-a dezvăluit doar lui Iuda Iscarioteanul. Evanghelia mai afirmă că Isus Hristos l-ar fi convins pe Iuda să-L trădeze, ca parte a planului Său secret. Însă ca și în cazul altor lucrări gnostice, identitatea autorului este falsă. Apoi, dovezile istorice pentru autenticitatea ei lipsesc cu desăvârșire.

          Scrierile gnosticilor sunt datate mult mai târziu decât cărțile Noului Testament și nu au fost scrise de autorii care apar în titlurile lor. Aceste cărți conțin învățături care contrazic doctrinele prezentate de Biblie. Așadar, gnosticismul este o invenție omenească, o pervertire a creștinismului, care nu are suport istoric, teologic și nici moral.

Bibliografie:

[1] scrisă de Michael Baigent, Richard Leigh și Henry Lincoln

[2] al cărei autor este Dan Brown

[3] Darrell Bock, The Missing Gospels, Nashville, TN: Thomas Nelson, 2006

[4] Lee Strobel, În Apărarea lui Isus, Cartea Creștină, Oradea, 2017, pp. 42-52

[5] Dan Brown, Da Vinci Code, 2003

[6] Brian Edwards, Da Vinci: A Broken Code, Day One Publications, 2006