Se pune în discuție modul în care a apărut viața pe pământ, împreună cu toate categoriile de viețuitoare pe care le cunoaștem. Teoria creaționistă afirmă că acea Ființă inteligentă, care a inventat universul și l-a ajustat pentru a permite apariția vieții, a creat, prin propria putere și inteligență, toate organismele vii de pe pământ. Teoria evoluționistă susține însă că viața a apărut fără intervenția unui agent extern, în urma unei succesiuni norocoase de procese favorabile. Mai mult, evoluționismul susține că toate organismele vii au un strămoș comun. Pe parcursul mai multor milioane de ani, acestea au evoluat în organisme mai complexe și au generat noi specii, până când s-a ajuns în stadiul pe care îl cunoaștem și astăzi, când omul este cea mai complexă și inteligentă ființă de pe pământ. În secolul al nouăsprezecelea și în prima parte a secolului trecut, evoluționismul a câștigat o mare popularitate, ajungându-se la concepția că un om de știință nu poate să mai creadă în basmele pe care le spune Biblia, a cărei viziune este împărtășită de creaționism. Astfel, s-a perpetuat, în școlile și universitățile din țările mai avansate (e. g. SUA), teoria evoluționistă, ca unică alternativă compatibilă cu știința. Pe acest fond, în mod ironic, pot să afirm următoarele lucruri: citim, în poveștile pentru cei mici, că șopârla se transformă într-un prinț, căci așa se întâmplă, de regulă, în basme; însă, la facultate, aflăm că basmele copilăriei devin realitate, căci, într-adevăr, prințul provine dintr-o șopârlă. În final, există mai multe realități fundamentale care trebuie explicate de către cele două teorii: apariția vieții pe pământ, apariția unor noi forme de viață, legea morală și conștiința umană.