Îmi las gândurile să coboare, urmându-le într-un alt prezent, pe potecile înguste din ținutul muntos al Galileii de Jos, spre satul din vale care pare ațipit. Aproape de drumul comercial care leagă Marea Mediterană de Siria, dar fără să fie atins de acesta, satul este legat printr-un drum de șase kilometri de Sepphores, cel mai apropiat oraș. Acesta este Nazaretul de la începutul secolului întâi, trăidu-și tihna în umbra teraselor cu măslini și vii de pe culmile care-l înconjoară protector.

  Ce-mi caută gândurile pe acolo? Bună întrebare. Ei bine, în prezentul real, suntem în acea perioadă din an când subiectul biblic central este Întruparea. Sau Nașterea Mântuitorului. Dacă perioada calendaristică corespunde sau nu, este o chestiune total nesimnificativă în comparație cu dimensiunea divină a faptului în sine.

 Se va vorbi, deci, mult pe acest subiect, în mesaje hiperteologizate, ca un festin spiritual strălucitor. E lăudabil, doar că aduce a ospăț cu mâncăruri ultraprocesate, de unde lipsește mâncarea simplă în care să simți mirosul pâmântului care ne-a dat-o. De aceea îmi colindă gândurile prin Nazaret. Să întâlnesc o evreică tânără cu numele Maria, fată de țărani, și să o întreb ce a găsit Dumnezeu la ea.

 Având perspectiva depărtării temporale și lumina cunoașterii evenimentelor care au urmat, a semnificației lor, ne este ușor să o așezăm pe Maria acolo unde se cuvine. Dar atunci? Ce o califica pa Maria să fie cea căreia i „s-a făcut mare har”? Faptul că era fecioară? Nicidecum. Da, era fecioară dar asta nu era virtutea cu care să te împodobești pentru că nu era o excepție. Aceasta era normalitatea vremii. Profeția vorbește despre fecioară, dar nu acesta este miracolul ci faptul că fecioara urma să nască.

 Și dacă tot mi-am lăsat gândurile pe ulițele Nazaretului, haideți să ne apropiem de casa Mariei, logodnica lui Iosif, poate vom înțelege mai mult de ce a făcut Dumnezeu această alegere. Ce e de văzut? În casă intră îngerul Gavril să-i spună ce urmează să se întâmple. Reacția ei? Tulburată, luptându-se cu întrebările, dar nu panicată. Nu a rupt-o la fugă. Trebuie să avem în vedere că poporul traversase perioada „de tăcere”, în care nu s-a mai auzit „Așa vorbește Domnul!”, iar arătările de îngeri nu constituiau un fapt obișnuit, cu care oamenii să fie familiarizați. Și totuși...

 Maria acceptă voia lui Dumnezeu! Ce risca? Să o părăsească logodnicul, evident, și acest lucru a fost la un pas să se întâmple. Ar fi urmat ostracizarea, pentru că vorbim despre o comunitate evreiască tradiționalistă, în care legea nu era opțională. Lucrurile nu au mers în această direcție pentru că vorbim despre planul lui Dumnezeu, dar acceptarea Mariei ne arată o credință deosebită. O cunoaștere mai presus de ceea ce-și însușea la sinagogă, iar cuvintele care se împletesc în ceea ce numim „Cântarea Mariei” (Ev Luca, 2) ne dovedesc asta.

O astfel de credință modelează și un caracter deosebit. Unul pe care să-l aleagă Dumnezeu pentru planul Său. Așadar, se întrevede răspunsul.

 Dumnezeu avea nevoie de o fecioară din Nazaret, pentru că Mesia, conform prorociei, avea să fie numit Nazarinean. (Matei, 2:23) Aceasta este doar o parte a răspunsului. Pentru a-l întregi, haideți să-i însoțim pe cei doi logodnici pe drumul Betleemului.

 Evenimentele se derulau susținând planul lui Dumnezeu, pentru că un decret imperial al lui Cezar Augustus impunea un recensământ, Iosif urmând astfel să meargă la Betleem să se înscrie, pentru că era din seminția lui David. De ce îl însoțea Maria, logodnica sa? Greu de spus, pentru că femeile, potrivit legii romane, nu erau obligate să se prezinte. Și mai era și pe cale să nască. Este vorba, totuși, de un drum prin Valea Iordanului, pentru a evita Samaria, care în condiții obișnuite dura cel puțin șapte zile. Iar în situația specială a Mariei...

 Putem înțelege hotărârea Mariei doar în lumina prorociilor, căci e scris că Isus se va naște la Efrata, Betleemul din Iudeea. Și cu asta răspunsul se întregește: Maria se plia perfect planului divin.

 Întrebarea mea „Cine ești tu, Maria?” rămâne suspendată în aer. Voiam să înțeleg de ce a făcut Dumnezeu această alegere, dar cred că este clar. Mai erau fecioare în Nazaret dar ea a dovedit o credință deosebită, plăcută lui Dumnezeu. Și o ascultere totală. Căci la sfârșitul întălnirii cu îngerul, cuvintele ei au fost: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca, 1:38)

 Dumnezeu va găsi întotdeauna oameni pentru planurile Sale. Nu te îndoi că poți fi unul dintre ei. Criteriile de selecție ne sunt cunoscute, deci...

Simion Felix Marțian

Siegen, 9 decembrie 2025