Ierusalimul și templul Domnului au fost nimicite de două ori la aceeași dată: Tișa BeAv sau ziua de 9 a lunii Av. Tișa BeAv sau 9 Av este considerată ziua de doliu şi de suferinţă a poporului evreu. Data are această semnificaţie în principal pentru că distrugerea ambelor Temple din Ierusalim a avut loc în această zi.
              Şi alte calamitaţi au avut loc de Tișa BeAv. Rădăcina suferinţei este “Het Ha Meraglim,” sau păcatul spionilor, aşa cum este menţionat în Biblie, când au fost trimise 12 iscoade în Canaan.
              Pentru că 10 spioni nu au dovedit credinţa în Dumnezeu, Dumnezeu a hotărât că evreii vor colinda prin deşert încă patruzeci de ani şi nu vor intra în ţara Canaan decât atunci când o nouă generaţie se va fi născut. În conformitate cu tradiţia, noaptea aceea a fost Tișa BeAv. Potrivit Talmudului, Dumnezeu ar fi spus: "Pentru că în noaptea asta aţi plâns fără motiv, în viitor veţi avea motive să plângeţi în această noapte".
De asemenea, evreii au fost alungaţi din Anglia în 1290 de Tișa BeAv şi una dintre cele mai mari tragedii ale evreilor, expulzarea evreilor din Spania, a avut loc tot atunci. Multe atrocităţi ale naziştilor au fost înfăptuite de Tișa BeAv.
Noi, românii, semănăm mult cu poporul Israel: suntem religioși fără a fi cu adevărat credincioși. Dar ne-am declarat peste 95% creștini, cea mai religioasă națiune din Europa, după minusculul stat Vatican.
 Deci, riscăm să repetăm și noi, trista noastră istorie. Dar, să nu repetăm războiul!
"Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea dictat de la Viena sau Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste." Era în timpul dictaturii personale a lui Carol al II-lea.
Și noi am avut parte de dictatura unui german(sas) de origine, în ultimii 5, dacă nu 11 ani, chiar! Și a fost preocupat de orice altceva în afară de binele României!
"-Laşitatea lui Carol al II-lea şi Dictatul de la Viena'
În 30 august 1940, deci, s-au semnat, la Viena, documentele "arbitrajului" germano-italian (Dictatul de la Viena), prin care și partea de nord a Bucovinei era tăiată din trupul țării. În urma pactului Ribentropp-Molotov(pact de neagresiune între Hitler-Stalin), Basarabia revenea la URSS, după 22 de ani de unire cu România-mamă.
 În toamna anului 1940, generalul Ion Antonescu, veteran al Primului Război Mondial, devenea stăpânul României. Acesta îl forţase pe regele Carol al II-lea să abdice şi totodată convinsese liderii politici să-l accepte în fruntea statului român. O dictatură se sfârşea pentru a face loc alteia.
Mareşalul Ion Antonescu  a fost unul dintre cei mai carismatici lideri ai statului român, având şi astăzi o largă categorie de susţinători.
  Carol al II-lea l-a perceput pe Ion Antonescu ca un adversar politic. Şi nu se înşela. Aşa că a dat ordin ca generalul să aibă domiciliu forţat la Mănăstirea Bistriţa. Între timp are loc Dictatul de la Viena din august 1940 iar România este umilită rând pe rând şi lăsată fără Transilvania de Nord-Vest, Basarabia, nordul Bucovinei. Fără ca regele Carol al II lea sau Guvernul Gicurtu să mişte un deget sau măcar să protesteze. Tăcerea regelui şi a Guvernului în faţa furtului a mai bine de o treime din teritoriul României Mari a provocat puternice manifestaţii şi revolte stradale la care au participat oameni din toate categoriile sociale. Legionarii lui Horia Sima au agitat puternic spiritele ducând totul aproape în pragul războiului civil.
A fost momentul providenţial al lui Ion Antonescu. Acesta reuşeşte să fugă de la mănăstirea Bistriţa cu ajutorul prinţesei Alice Sturdza şi se întâlneşte cu Iuliu Maniu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc, pentru a forma o coaliţie pentru îndepărtarea lui Carol al II-lea de pe tron. Se vorbea de un "Guvern de uniune naţională" cu ţărăniştii, liberalii dar şi legionarii lui Horia Sima.
 Pe data de 3 septembrie, Ion Antonescu este găsit de oamenii Prefecturii Poliţiei Capitalei şi invitat la Palat pentru o crucială discuţie cu regele. Majordomul Palatului Regal -Mocsony Stârcea -mărturisea că între rege şi general au avut loc discuții foarte aprinse. În cele din urmă Carol al II-lea a cedat şi i-a cerut, adversarului să politic, Ion Antonescu să formeze un guvern.
Imediat Antonescu a continuat tratativele cu Sima, Brătianu şi Maniu pentru formarea unui guvern de uniune naţională. Pe fondul tulburărilor masive produse de legionari în mai multe oraşe ale ţării, Antonescu i-a cerut, pe data de 4 septembrie, lui Carol al II-lea să-i ofere puteri depline. Generalul motiva prin faptul că liberalii, ţărăniştii şi legionarii cer abdicarea regelui. Deşi iniţial a ezitat şi a avut nevoie de o noapte de gândire, Carol al II lea a acceptat a doua zi.
O dictatură înlocuită cu alta
De altfel Carol al II-lea era foarte singur. Antonescu era preferat nu numai de liderii politici din ţară dar şi de oficialii Germaniei Naziste. Whilhelm Fabricius- reprezentantul diplomatic al Germaniei Naziste în România -nota mulțumit că a găsit în generalul Antonescu o persoană gata să satisfacă cererile lor. De altfel a fost şi suspendată Constituţia din 27 februarie 1938 şi au fost dizolvate toate Corpurile Legiuitoare. De facto, lua sfârşit dictatura lui Carol al II-lea.
Pe 5 septembrie 1940, Ion Antonescu i-a cerut regelui să abdice. În caz contrar, --i-a transmis generalul, - nimeni nu i-ar mai fi putut garanta siguranţa, lui şi familiei. Abia a doua zi dimineaţă, regele a decis să abdice. Nu înainte însă, de a primi un nou ultimatum de la Antonescu prin care i se cerea să renunţe înaintea izbucnirii unui război civil.

Și președintele nostru dictator a fost somat repetitiv să se retragă, nu-i așa? Abia după 3 luni de uzurpare fățișă a democrației a catadicsit să facă asta, în 2025. Și avem un interimar care s-a autoinvestit cu puteri diplomatice depline. După ce, ca primar la Oradea, a deznaționalizat orașul.

La 14 septembrie a fost proclamat statul naţional-legionar cu şef al Statului Ion Antonescu şi vicepremier Horia Sima. Legionarii câștigaseră alegerile absolut democratic în 1931(Corneliu Zelea Codreanu-Căpitanul-devenise deputat) și repetau dominarea scrutinului în 1936, sub Horia Sima. Pentru că primul lider, multiubit, fusese asasinat politic în 1933. Războiul lui Hitler, blitz-krieg-ul, începuse încă din 1938.

Dar Antonescu avea să se descotorosească de legionari (care erau pur și simplu români ortodocși credincioși și patrioți, între care mulți preoți: un superpartid, care număra aproape un milion de membri). Avea să denumească "rebeliune legionară" revolta românilor împotriva distrugerii României Mari și armata avea să-i decimeze și să-i întemnițeze. Cei fugiți în Germania s-au trezit în lagăre, căci nici Hitler nu-i agrea. Iar comuniștii au continuat opera antonesciană și i-au demonizat(blamat) și ținut prizonieri pe foștii legionari, din 15/16-05-1948(15000 tineri au fost arestați atunci) până când au facut din ei martiri creștini. Iar astăzi, neo-marxiștii europeni continuă să le întineze memoria și să-i numească pe toți patrioții "extremiști".

Și noi avem la granită un război început din 24-02-2022, războiul dintre Ucraina (NATO mascat) și Rusia. Si nu suntem neutri, căci suntem conduși de la U. E. , nu de lideri patrioți!
Sub conducerea lui Antonescu şi sub presiunea Germaniei, România ceda încă un teritoriu în septembrie 1940 – Cadrilaterul, format din judeţele Durostor şi Caliacra – către Bulgaria. Ceea ce nu l-a împiedicat pe dictator în acea lună se se autoavanseze în grad la general de corp de armată; în februarie 1941 s-a autopromovat general de armată. Însă Ion Antonescu rămâne în istorie drept cel care a decis intrarea Armatei Române în al Doilea Război Mondial în iunie 1941 de partea Germaniei şi Italiei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că României îi vor fi retrocedate Basarabia şi Transilvania de Nord.
Recâştigarea Basarabiei pe cale militară a fost rapidă şi relativ uşoară, prilej cu care s-a avansat singur în funcţia de mareşal. Dacă Antonescu ar fi avut inspiraţia să oprească trupele româneşti pe linia Nistrului şi să se limiteze la a recupera teritoriile cedate în iunie 1940, probabil că soarta României ar fi fost diferită. Numai că Hitler l-a convins pe Antonescu să trimită Armata Română într-o aventură pentru care nu era pregătită – în interiorul URSS -și să poarte un război care nu era al său." Finalul îl știm. Armata URSS ne-a ocupat țara din 23-08-1944, până în 1958!
În acest moment-alegerile prezidențiale 2025, amânate cu 5 luni, România trece printr-un moment crucial! Nu știm în ce măsură mai contează votul nostru, dar să votăm în așa fel încât să nu ajungă în fruntea țării un alt Antonescu, sub care să intrăm într-un alt război care nu este al nostru și, după pierderea suveranității țării noastre, România și demnitatea noastră să ne fie iar grav umilite și ciuntite!
Dumnezeu să aibă milă de România și să nu ajungem ca poporul Israel, mai întâi  să fim împărțiți în două regate și apoi  să devenim poporul fără țară! Nu suntem cu nimic mai buni decât evreii dacă Îl răstignim a doua oară pe Domnul Nostru Iisus Cristos, prin păcatele noastre! Care sunt mult mai multe și mai grave, cele naționale, decât în perioada interbelică!