Scris în jurnalul de rugăciune al lui Jimmy cu doar două săptămâni înainte de operaţia lui programată pentru schimbarea sexului.

Dumnezeule, am nevoie de ajutorul Tău aici! Nu îl aştept şi nu simt că îl merit. Uite ce lucruri deplorabile am spus, am gândit, am făcut!

Am reuşit să trăiesc o viaţă duplicitară în cea mai mare parte a mizerabilei mele existenţe. Iar acum, de mai bine de un an… am făcut lucruri pe care eu însumi le găsesc imposibil de crezut. Este nevoie să le pun în ordine cronologică? Nu! Tu, Dumnezeul meu, le cunoşti pe toate!

Am adus asupra mea cea mai îngrozitoare ruşine. Egocentrismul meu, narcisismul meu infantil, nevoile mele dezgustătoare şi aproape inimaginabile.

Minciunile. Ascunzişurile. Imoralitatea. Mândria. Lucrurile ruşinoase. Înşelăciunile. Comploturile. Mascarada… Teama de a fi descoperit. Satisfacţia în lucrurile pentru care ai murit Tu!

Sunt pe o direcţie care poate duce la o ciocnire… fără să am pe nimeni care să mă salveze. Nu există nimic ascuns acum care nu va fi pe deplin descoperit într-o zi. Inima mea egoistă va fi atunci citită şi cunoscută de toţi. O! Tortura gândului în sine! Pare să nu existe niciun remediu de durată, nicio soluţie reală. Mi-e atât de ruşine şi mi-e atât de teamă. Nu îndrăznesc să-mi ridic ochii la Tine, fiindcă mulţimea faptelor mele trădătoare sunt fără număr, foarte posibil, fără scuză sau remediu!

Emoţiile mele amorţite au blocat Adevărul şi întreaga apăsare a trădărilor, ruşinii şi remuşcării mele. Teama mă învăluie. Groaza îmi bântuie fiecare pas. Teama… că sunt inaccesibil; cu siguranţă, dincolo de abilitatea omenească de a ierta. Teama… că dacă aş fi iertat o dată cu bunătate, aş repeta, ca un rob, condamnabilul ciclu.

Oricâtă credinţă îmi rămâne… o folosesc acum cu această cerere, ca să mă ierţi şi să restaurezi sufletul meu rănit.

I-am rănit şi i-am ofensat profund pe cei pe care îi iubesc cel mai mult, în special pe cea mai preţioasă femeie… cu care Tu mi-ai dat permisiunea să-mi împart viaţa, ca şi preţioasa mea familie.

Mi-am devastat propriul suflet, foarte posibil destinul etern. Ţi-am dezonorat Numele. Nu pot să continui, să mă întorc sau să rămân în această mascaradă; dar simt ştreangul fatalist care cere „doar încă un dans”?

Pare teribil, aproape un afront ridicol să mai stărui o dată pentru acceptarea şi iertarea Ta. Tu eşti Cel Atotputernic şi în întregime Unul Singur. Numai Tu cunoşti intenţiile inimii mele. Numai Tu mă poţi judeca cu dreptate.

Am nevoie de ajutor – de ajutorul Tău! De vindecarea Ta. Te rog, ajută-mă. Nu mă lăsa să mă înec în întristare sau să atârn în laţul lui Iuda, al simplei remuşcări! Nici nu mă lăsa să pier în păcatul meu.

Te rog, ajută-mă şi salvează-mă. Curăţă sufletul meu de idolatria sinelui. Te rog, mângâie-i pe cei pe care i-am ofensat şi trădat. Te rog, iartă-mă pentru nenumăratele moduri în care am trăit independent de Tine. Închinarea mea faţă de ceea ce este creat, te rog, iart-o! Şi modul nesăbuit în care am abuzat de harul Tău. Amin.

[Jimmy, My Confessional. Copyright © Help 4 Families. Tradus şi publicat cu permisiune.]