Daniel 11 - traducere comentarii Elberfelder
Autor: Anonim  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de olipsuk in 20/04/2021
    12345678910 0/10 X

1 În anul dintâi al lui Dariu, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc.

Anul dintai al lui Dariu Medul a fost anul 538/37 i. Hr. , in care imparatul Persiei Cirus al-II-lea a permis evreilor robi in Babilon sa se intoarca in tara lor.

2 Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi; şi când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.

Dupa Cirus al-II-lea (559 – 529 i. Hr.) au urmat imparatii: Cambiases al-II-lea (529 – 522 i. Hr.), Darius I. - Istaspe (521 – 486 i. Hr.) si Xerxes I. numit si Ahasveros (486 – 465 i. Hr.). Asadar daca numaram incepand de la Cirus, Xexrxes este al patrulea. El a purtat razboaie cu Grecia dar pierde batalia de la Salamis (480 i. Hr.). Urmatorii 6 regi persani nu mai sunt luati in considerare.

3 Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere, şi va face ce va voi.

4 Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărâma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucăţele, şi va trece la alţii afară de aceştia.

Imparatul cel viteaz este Alexandru cel Mare (336 – 323 i. Hr.). Dupa moartea sa imparatia sa este impartita in patru regate conduse de generalii sai numite si imparatiile Diadochii. Asadar imparatia nu este impartita intre urmasii sai, fiii lui Alexandru au fost ucisi astfel incat sa nu mosteneasca tronul.

5 Împăratul de la miază zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decât el, şi va domni întemeind o mare împărăţie.

6 După câţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului de la miază zi va veni ca nevastă la împăratul de la miază noapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s-a legat cu ea.

Ptolemeu I. , unul dintre generalii lui Alexandru devine conducatorul Egiptului (la Sudul Israelului)

Seleucus I. (Nicator = Invingatorul) devine conducatorul Siriei (la Nordul Israelului)

Dupa ani se incheie o alianta intre imparatul Siriei – Antiochus al-II-lea si imparatul Egiptului – Ptolemeu al-II-lea.

Imparatul Siriei - Antiochus al-II-lea o alunga pe sotia sa Laodice si se casatoreste cu Berenice - fiica imparatului Egiptului Ptolemeu al-II-lea (anul 252 i. Hr.) – ajutorarea sperata prin aceasta alianta nu este insa obtinuta. Cativa ani mai tarziu Laodice se razbuna si contribuie la asasinarea lui Antiochus al-II-lea. Prin urmare fiul ei Seleucus al-II-lea devine imparat al Siriei. Acesta este sfatuit de mama sa Laodice sa o omoare si pe Berenice impreuna cu fiul ei. Aproape in acelasi timp moare si tatal ei – Ptolemeu al-II-lea.

7 În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaşi rădăcină cu ea, şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului de la miază noapte, va face ce va voi cu ea, şi va fi biruitor.

8 Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa câţiva ani în pace pe împăratul de la miază noapte.

9 Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului de la miază zi, dar se va întoarce iarăşi în ţara sa.

Fratele lui Berenice, Ptolemeu al-III-lea, preia lupta intr-o campanie de razbunare si cucereste cetatuia siriei – Seleucia. Ca si raspuns Seleucus al-II-lea se indreapta spre Egipt insa fara success (anul 242 i. Hr.)

10 Totuşi, fiii săi vor începe iarăşi războiul, şi vor strânge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa ca un râu, care iese din matcă, şi-l vor împinge iarăşi înapoi până la cetăţuie.

11 Împăratul de la miază-zi, mâniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul de la miază-noapte; va ridica o mare oştire, dar oştile împăratului de la miază-noapte vor fi date în mâinile lui şi nimicite.

12 Atunci inima împăratului se va îngâmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.

Seleucus al-III-lea si Antiochus al-III-lea (numit cel Mare) - fiii lui Seleucus al-II-lea reiau din nou lupta cu Egiptul. Antioch cel Mare (al-III-lea) reuseste sa cucereasca Cetatea Tirului si Aco cu toate acestea este infrant de Ptolemeu al-IV-lea in batalia de la Rafia - langa Gaza (anul 217 i. Hr.)

13 Căci împăratul de la miază-noapte se va întoarce şi va strânge o oştire mai mare decât cea dintâi; şi după câtăva vreme, după câţiva ani, va porni în fruntea unei mari oştiri bine înarmate.

14 În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miază-zi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.

15 Împăratul de la miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, şi va pune mâna pe cetăţile întărite. Oştile de la miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.

16 Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână.

Dupa Ptolemeu al-IV-lea au urmat primii cinci ani ai lui Ptolemeu al-V-lea. Apoi izbucnesc revolte in orasul Alexandria situat in nordul Egiptului. Antioch cel Mare (al-III-lea) foloseste acest prilej si initiaza un nou atac. Lui i se alatura si « o ceata « de evrei rebeli. Egiptenii urmeaza sa fie invinsi la Panea - Cezarea Filipi (anul 198 i. Hr.), Sidonul este cucerit, si « tara minunata« - Israelul ajunge sub dominatia Siriana (pana in anul 143 i. Hr.)     

17 Îşi va pune de gând să ia în stăpânire toată împărăţia lui, şi, făcându-se că are gânduri curate cu el, îi va da pe fiica sa de nevastă, cu gând să-l piardă; dar lucrul acesta nu se va întâmpla, şi nu-i va izbândi.

Antioch cel Mare (al-III-lea) isi casatoreste fiica sa – Cleopatra - cu Ptolemeu al-V-lea (anul 194/93 i. Hr.) pentru a putea controla Egiptul si a-l aduce in totalitate sub dominatia sa.

18 Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave, şi va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, şi o va întoarce asupra lui.

19 Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va poticni, va cădea, şi nu-l vor mai găsi.

Antioch cel Mare (al-III-lea) se intoarce impotriva insulelor si zonelor de coasta ale Greciei aflate sub ocupatie Romana, dar este infrant de generalul roman Scipio Asiaticus in batalia de la Magnesia (anul 190 i. Hr.). Se incheie tratatul de pace de la Apamea (anul 189 i. Hr.) Pentru a pute a plati tributul datorat de data aceasta Romei (« o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă, şi o va întoarce asupra lui « ), Antioch cel Mare pradeaza orasele intarite si templele aflate sub dominatia sa. Astfel ajunge sa fie ucis in timp ce incearca sa pradeze un Templu din Elam (anul 187 i. Hr.) 

20 Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în câteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mânie, nici prin război.

Successorul lui Antiochus al-III-lea (numit cel Mare) este Seleucus al-IV-lea. El isi trimite Ministrul – Heliodor la Ierusalim pentru a colecta fonduri pentru tribut.

Putin mai tarziu Heliodor este cel care il ucide pe Seleucus al-IV-lea.

21 În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată, şi va pune mâna pe împărăţie prin uneltire.

Locul lui Seleucus al-IV-lea este preluat de fratele sau Antiochus al-IV-lea – Epifanes (175-164 i. Hr.). Urmasul legitim la tron ar fi fost Dimitrius, cel mai mare fiu al lui Seleucus al-IV-lea. , sau Antiochus – cel mai tanar fiu al lui. Dar Antiochus al-IV-lea – Epifanes a fost ostatic al Romei. Dupa moartea tatalui lui Dimitrius, a fost insa  ales el in locul lui Dimitrius si al lui Antiochus. Sub pretext ca ar apara interesele nepotilor sai (absenti la Roma) si ajutat de imparatul din Pergam urca pe tronul Siriei « cand totul va fi in pace«.

22 "Oştile se vor revărsa ca un râu înaintea lui dar vor fi nimicite, împreună cu o căpetenie a legământului.

23 După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni, şi va birui cu puţină lume.

24 Va intra, pe neaşteptate, în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme.

Slujba Marelui Preot - Onias (« capetenie a legamantului« ) este intrerupta (in anul 175 i. Hr.) iar mai apoi este ucis la Daphne (in anul 171 i. Hr.).

Fratele sau – Iason - preia slujba de mare preot  dar e silit sa i-o predea lui Menelaus (in anul 171 i. Hr.) – astfel se incheie fortat linia legitima a Marilor Preoti.

             Antiochus al-IV-lea – Epifanes a incercat sa isi asigure stapanirea peste zonele profitabile ale Israelului  prin pervertirea si coruptia preotiei si prin distribuirea bunurilor furate si directionarea lor in scopurile sale proprii. Cu toate acestea eficacitatea acestor siretlicuri a fost limitata in timp.

25 Apoi, va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mânia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Şi împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui.

26 Cei ce vor mânca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un râu, şi morţii vor cădea în mare număr.

27 Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârşitul nu va veni decât la vremea hotărâtă.

28 Când se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului sfânt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui.

Din nou se ajunge la razboi intre Siria si Egipt. Antiochus al-IV-lea – Epifanes invinge Egiptul in batalia de la Pelusium (anul 169 i. Hr.) si cucereste orasul Memfis.

Ptolemeu al-VI-lea, fiul lui Cleopatra si nepotul lui Antiochus al-IV-lea Epifanes, este dat in mainile sirienilor chiar de catre consilierii lui  (« cei ce vor manca bucate la masa lui« ), dupa care locuitorii orasului Alexandria il proclama ca rege pe fratele lui mai mic.

« Vor sta la aceeasi masa si vor vorbi cu viclenie « - ceea ce se intelege de aici  este ipocrizia negocierilor dintre  Antiochus al-IV-lea – Epifanes si Ptolemeu.

Intre timp la Ierusalim se zvonise ca Antiochus al-IV-lea Epifanes ar fi murit, iar fostul Mare Preot destituit de acesta din functie – Iason - a incercat sa castige din nou Ierusalimul de partea lui. Din cauza vestilor ingrijoratoare, Antiochus al-IV-lea Epifanes se intoarce inapoi, se razbuna sangeros fata de importivitorii sai si jefuieste Templul din Ierusalim (devine « vrajmas legamantului sfant« ), apoi se intoarce in tara sa – Siria.

29 La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de miază-zi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte.

30 Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt.

31 Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.

Antiochus al-IV-lea – Epifanes se angajeaza intr-o noua campanie impotriva Egiptului, dar de data aceasta este infruntat de Romani (« corabiile din Chitim«) si este fortat sa se retraga. Chitim inseamna Insula Cipru care se afla din anii ~ 300 i. Hr. sub dominatia Romana. Dupa infrangerea sa Antiochus al-IV-lea Epifanes se intoarce impotriva Israelului («manios impotriva legamantului sfant « ). Ierusalimul va fi ocupat, jertfa zilnica va fi desfintata, taierea imprejur va fi interzisa si amenintata cu pedeapsa cu moartea, iar Templul va fi consacrat dumnezeului strain al Grecilor – Zeus. Pe Altarul arderii jertfelor se aseaza proabil o imagine/simbol a lui Zeus (« uraciunea pustiitorului« ).

32 Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.

33 Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.

34 Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.

35 Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.

Teroarea domniei lui Antiochus al-IV-lea Epifanes duce la despartirea categorica in doua tabere:

  • a celor ce vor cadea prada ispitei parasirii legamantului sfant…
  • si a celor ce vor « cunoaste pe Domnul » si vor ramane credinciosi poruncilor Lui chiar si cu pretul vietii lor.

Prin « vor fi ajutati putin« se face aluzie la miscarea de importivire / rascoala a Macabeilor. Multi insa se vor alatura celor ce raman credinciosi din motive necinstite.

36 Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini.

37 Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.

38 În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.

39 Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată.

Multi cercetatori (inclusiv Matin Luther) a inteles ca Daniel il prezinta pe Antiochus al-IV-lea Epifanes in asa fel incat « in cele din urma isi directioneaza cuvintele intr-acolo, ca prin persoana lui Antiochus este descris Anticristul ». Si anume versetele 36-39 din capitolul 11 se refera in primul rand la Antiochus al-IV-lea Epifanes, cu toate acestea sunt caracteristici vizibile, distinctibile pentru Anticrist- de exemplu se inalta mai presus de toti Dumnezeii (2 Tesaloniceni 2:4), cel ce aduce blasfemie impotriva lui Dumnezeu (Apocalipsa 13:5,6).

  « Nu va tine seama …. nici de dorinta femeilor« (alta traducere – comoara femeilor – numele unei zeitati) – este probabil Zeul Tamuz (greceste Adonis) – cel ce reinnoieste vegetatia si a carui moarte era plansa in fiecare an de femei (vezi Ezechiel 8:14) – este desconsiderat complet de Antiochus Epifanes.

« Nu va tine seama de Dumnezeul parintilor sai« - in timp ce inaintasii sai (sirienii) l-au onorat pe zeul Apollo, Antiochus Epifanes il aseaza pe Zeus in centrul atentiei.  

Acestei zeitati ii este adusa cinstea de catre Antiochus Epifanes: « dumnezeul cetatuilor (Mauzim)…pe care nu-l cunosteau parintii sai «: in sfarsit - pe toate monezile sale aseaza imaginea lui Zeus, zeul revelator, zeul victorios, zeul cetatuilor intarite, zeul care a fost venerat chiar si in Templul din Ierusalim dupa ce orasul a fost cucerit si ocupat de sirieni.

40 La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi... , şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.

41 Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui.

42 Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.

43 Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el.

44 Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.

45 Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.

Celelalte evenimente descrise aici nu rezoneaza cu alte imediate evenimente istorice ci se refera la « vremea sfarsitului«, cel mai probail la timpul lui Anticrist care « nu se descopere decat la vremea lui » (2 Tesaloniceni 2:6).

De remarcat fatptul ca sunt vizibile numeroase paralelele la profetiile lui Ezechiel despre « Gog din tara lui Magog » (Ezechiel 38; 39), marcate de acceeasi datare – « vremea sfarsitului » (Ezechiel 38:8,38:16), aceeasi origine – din Nord (Ezechiel 38:6,38:15,39:2), inundarea de catre armatele ostile (Ezechiel 38:9,38:16), mentionarea calaretilor (Ezechiel 38:4,38:15), sustinerea adusa de soldatii din Cus si Put - adica Libia (Ezechiel 38:5), distrugerea armatelor inamice in tara Israel  - « tara minunata » (Ezechiel 39:4).

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 70
Opțiuni