Oameni săraci. Îi găsești în fiecare țară de pe glob, indiferent de nivelul național de bunăstare. În America de Nord, nu vedem cete de cerșetori precum în orașele mari din India, dar și aici, de asemenea, fiecare oraș mare are oameni fără adăpost și alții care trăiesc în sărăcie cumplită. Reportajele de știri de televiziune arată oameni săraci lipsiți de mijloace de subzistență, care sunt subit aruncați în nevoi și mai teribile, din pricina uraganelor și cutremurelor.

De ce au nevoie oamenii săraci? Ei cerșesc pentru bani, mâncare, îmbrăcăminte, ajutor medical și adăpost. Neîndoielnic, ei au nevoie urgentă de astfel de lucruri, iar ca și urmași ai lui Cristos avem oportunitatea și responsabilitatea să le oferim aceste lucruri ca un act de dragoste și ascultare. Într-un sens, Îl vedem pe Isus pe fețele săracilor. Totuși, sunt aceste lucruri materiale tot ceea ce au ei într-adevăr nevoie?

Nevoia reală a săracului

Isus, Stăpânul nostru, Învățătorul nostru și Conducătorul nostru întotdeauna a răspuns nevoilor oamenilor. Și nu doar nevoilor lor fizice imediate, ci și nevoilor lor mai adânci, veșnice. Iată un exemplu din viața Domnului nostru. Atât Matei (11:5) cât și Luca (7:20) ne relatează povestirea. Câțiva oameni vin la Isus ca să afle dacă El era Mesia cel Promis sau nu. Isus le spune să privească la ceea ce făcea ca să răspundă nevoilor oamenilor și pe acel temei să se hotărască privitor la identitatea Lui.

„Orbii își capătă vederea” spune Isus, „șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie,” și concluzionează lista spunând „și săracilor li se dă bani.”

Nu, nicidecum! El nu a spus asta.

În schimb, El se concentrează pe cea mai importantă nevoie a săracilor și spune „și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.”

Vestea Bună? Evanghelia? Da! Vestea bună conform căreia Dumnezeu a început să-și zidească Împărăția pe pământ. Vestea bună a faptului că El mântuiește oameni de consecințele și puterea păcatului. Vestea bună că îi transformă în făpturi noi. Vestea bună că îi îndrumă înspre o trăire total diferită, centrată pe Dumnezeu, care le va pune hrană pe masă, îmbrăcăminte pe trupuri, locuințe în care să trăiască și sănătate pentru duhurile, mințile și trupurile lor.

Ateii pretind faptul că Africa are nevoie de Dumnezeu

Până și necreștinii pot să vadă puterea transformatoare a acestei Vești Bune. În Decembrie 27, anul 2008, Matthew Parris, auto-declarat ateu, a scris un articol în London Sunday Times intitulat Africa needs God (Africa are nevoie de Dumnezeu). El încuviințează afirmația lui Isus conform căreia săracii au realmente nevoie nu de bani, sau asistență pentru dezvoltare, ci mai degrabă de o perspectivă nouă asupra vieții. O perspectivă în care să recunoască faptul că Dumnezeu i-a creat ca și persoane înzestrate cu puterea de a-și schimba circumstanțele – și nu ca victime pasive, neajutorate ale soartei, cu atitudinea de tipul „fie ce-o fi”.

Parris amintește despre  lucrarea de dezvoltare realizată de organizații seculare non-guvernamentale, proiecte guvernamentale și eforturi internaționale de într-ajutorare. El scrie: „Doar astfel de proiecte nu sunt suficiente. Doar educația și instruirea nu sunt suficiente. În Africa, numai creștinismul schimbă inimile oamenilor. Și aduce transformare spirituală. Renașterea este de netăgăduit. Schimbarea este veritabilă.”

Bineînțeles, schimbarea este autentică! Vestea Bună a fost concepută de Dumnezeu ca să împlinească nevoile oamenilor pe care El i-a creat într-un mod similar antibioticelor puternice și specifice care sunt concepute pentru a distruge bacterii specifice. Oamenii sunt suferinzi spiritual, emoțional și fizic, viețile lor sunt răvășite în tot felul de moduri, însă Proiectantul lor știe exact de ce au nevoie ca să fie vindecați de infecția păcatului.

Dumnezeu nu este o notă explicativă

Nu orice necreștin poate să vadă puterea Veștii Bune atât de clar precum o vede Parris. Oamenii care dețin o perspectivă asupra vieții care-L exclude pe Dumnezeu tind să demită Veste Lui Bună într-un colț mărunt al vieții – o zonă mică păstrată pentru religie și izolată de orice sector însemnat al societății. Laicii doresc să-L pună pe Dumnezeu pe banca de rezervă și să împingă planul Lui de salvare pentru umanitate la marginile vieții, să-L scoată din comerț, educație, guvernământ, familie, sau orice alt domeniu al vieții reale. Pentru aceștia, religia este o chestiune privată, personală, sau aparține exclusiv bisericii, unei clădiri specifice, pe o durată determinată în zilele de duminică.

Această perspectivă este total și complet contrară planului lui Dumnezeu. Dumnezeu și Vestea Lui bună sunt relevante pentru fiecare sferă a vieții umane. Isus a spus: „Eu sunt pâinea vieții.” Ioan 6:35. Sau în alte cuvinte: „Eu sunt pentru viața ta plenară ceea ce hrana este pentru viața ta fizică.” El este personajul principal care stă pe scenă, în centrul spotului de lumină, nu înghesuit într-un colț întunecat al unui balcon. Dumnezeu are însemnătate primordială, asemeni unui titlul principal, și nicidecum ca o însemnare mâzgălită pe margine.

În același mod în care El transformă indivizi, familii, și sate în Africa, El transformă oameni și societăți pretutindeni în lume. Isus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Dumnezeu a menit Vestea Bună să se potrivească oamenilor care își trăiesc viața – pentru legiuitori care guvernează națiuni, pentru profesori care mentorează copiii națiunii, pentru oameni de afaceri care slujesc societatea. Toți oamenii de pe pământ au nevoie de puterea transformatoare a lui Dumnezeu în viețile lor.

Știm că azi, miliarde de oameni au nevoie încă să audă Vestea Bună. Milioane dintre ei vorbesc peste 1600 de limbi și încă nu au nici o parte a Veștii Bune traduse în limba pe care o cunosc cel mai bine.

Din această pricină, ultimul lucru pe care l-a făcut Isus când a fost pe pământ, a fost să-i delege pe urmașii Săi să meargă în toată lumea și să spună tuturor această Veste Bună și despre cum pot fi schimbați.

Din acest motiv, noi, urmașii Săi de azi, care am auzit Vestea Bună a lui Dumnezeu și am fost transformați de puterea ei, Îl așezăm pe Isus pe scena principală și Îl considerăm ca fiind titlul primei pagini.

Din această cauză neprecupețind nimic, ne dedicăm viețile să facem tot ceea ce este necesar pentru ca să vestim Vestea Bună tuturor sărmanilor de pe pământ. Oare facem asta?

Preluat de la https: //wycliffe. ro/de-ce-au-saracii-nevoie-de-fapt/