Frumusețea lui Hristos -4-
Autor: Samuel Rutherford  |  Album: Frumusețea lui Cristos  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 17/03/2020
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Frumusețea lui Hristos -4-

   Este imposibil să fii supus și răbdător în religie dacă îți lași gândurile să zăbovească în jos, printre învârtirile confuze și roțile cauzelor secundare ca: Oh, locul acela! Oh, timpul acela! Oh, dacă n-ar fi fost cutare sau cutare lucru, nu s-ar fi întâmplat asta! Oh, legarea acestui accident de timpul și locul acesta!

   PRIVEȘTE SUS LA CAUZA PRIMARĂ A MIȘCĂRII ȘI LA PRIMA ROATĂ!

   Dumnezeu a creat multe flori frumoase, dar cea mai frumoasă dintre toate este cerul iar floarea florilor este Hristos.

   Când vom ajunge acasă și vom intra în stăpânirea frumoasei Împărății a Fratelui nostru, și când capetele noastre vor simți greutatea cununii veșnice de slavă, și când vom privi înapoi la dureri și la suferințe, atunci vom vedea viața și durerea ca fiind o temn iță la mai puțin de un pas de slavă; și că micul nostru centimetru de timp - SUFERINȚA - nu este vrednică să fie pusă alături de prima noastră noapte de bun-venit, Acasă, în Ceruri.

   Mirosim a fumul acestei case inferioare de pe pământ fiindcă inima și gândurile noastre sunt aici. Dacă ne-am putea înălța cu Dumnezeu, am mirosi a cer și a țara noastră de sus, a străini sau oameni care nu s-au născut sau nu au crescut aici. Crucile noastre nu ne-ar da roade dacă am avea o gândire cerească.

   Lasă-ți toate poverile și greutățile asupra Lui Hristos, prin credință! Despovărează-te și lasă-L pe El să le poarte pe toate. El poate, El o face, El te va purta!

   Hrana noastră cea mai bună de aici este foamea.

   Lumea aceasta nu merită nimic mai mult decât curtea de afară a sufletului nostru.

   Cred că văd mai mult din Hristos decât am văzut vreodată până acum; și totuși, nu văd decât puțin din ceea ce poate fi văzut.

   Crucea lui Hristos este o povară în aceeași măsură în care pânzele sunt o povară pentru o corabie, sau aripile pentru o pasăre.

   Fie că Dumnezeu vine la copiii Săi cu o nuia, fie că vine cu o cunună, dacă El Însuși vine odată cu ea, este bine-venită. Bun-venit, bun-venit, Isuse, nu contează cu ce vii dacă putem primi o priveliște a Ta; și sunt sigur că e mai bine să fii bolnav atâta vreme cât Hristos vine la patul tău, trage perdelele și-ți spune: CURAJ, EU SUNT MÂNTUIREA TA! decât să te bucuri de sănătate, să fii viguros și puternic și să nu ai niciodată nevoia de a fi vizitat de Dumnezeu.

   Multe capete sunt culcate pe pieptul lui Hristos, dar este loc și pentru al tău printre celelalte.

   Mă mulțumesc și cu bube purulente dacă am parte de pansamnetele Domnului meu Isus. Boala are avantajul că atrage mâna Medicului nostru dulce și degetele Lui sfinte și delicate ca să atingă pielea noastră leproasă și zbârcită; este o febră binecuvântată aceea care Îl aduce pe Hristos la patul nostru. Cred că cuvintele Domnului meu: CUM O MAI DUCI TRUPULE BOLNAV? merită toate nopțile mele pline de durere.

   Cerul nostru este să punem multe greutăți și poveri asupra lui Hristos. Lasă-L să-Și împlinească din plin chemarea în dreptul tău; căci El este un asemenea PRIETEN Căruia Îi place să fie împovărat cu cereri și cu slujbe; și cu cât ești mai natural cu El, cu atât vei fi mai bine-venit.

   Iubirea noastră pentru El ar trebui să înceapă pe pământ, așa cum va fi în ceruri, fiindcă mireasa nu se bucură atât d emult de veșmântul ei de nuntă cât se bucură de mirele ei; așa și noi în viața ce va veni, chiar dacă vom fi îmbrăcați în slavă ca și cu un veșmânt, nu vom fi atât de impresionați de slava din jurul nostru, ci de chipul și prezența pline de bucurie ala Mirelui nostru.

   Nădăjduiesc că nu ești igorant față de faptul că dacă pacea ți-a fost lăsată în testamentul lui Hristos, cealaltă jumătate a testamentului constă într-o moștenire din suferințele lui Hristos. (Ioan 16.33)

   Nu vânturile Lui bat dintr-o altă direcție atunci când El pare să Se schimbe, ci noi suntem aceia care ne întoarcem cu partea greșită înspre El.

   Sunt ca un om scund care privește în sus la un munte înalt și care e biruit de oboseală și de sleire. Aș vrea să urc până sus dar descopăr că nu înaintez în călătoria mea așa cum aș vrea; totuși, am încredere că El mă va lua acasă înainte de căderea nopții.

Superb!! Minunate reflecții și reflexii ale frumuseții Domnului nostru!
Adăugat în 26/03/2020 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 239
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni