Nădejdea mântuirii îl stimulează pe creștin să împlinească lucrări mari și meritorii. Pentru a realiza un lucru măreț, există un dar special. După cum nădejdea firească îi stârnește pe oameni spre înfăptuirea unor realizări care le aduc o reputație în lume, tot astfel această nădejde cerească influențează acțiunile celui sfânt.

   Ce-l determină pe soldatul curajos să se avânte chiar în brațele morții? El nădăjduiește să salveze onoarea din stânsura morții. Nădejdea este coiful și scutul care îi inspiră pace în fața oricărui pericol. Ce-l face pe om să escaladeze un munte abrupt, care nu oferă decât un loc sterp în care să stai? Acolo el este înconjurat de nori și poate privi deasupra capetelor celorlalți oameni, văzând puțin mai departe decât ei. Acum, dacă aceste speranțe -care stârnesc ambiția și imaginația omului- îi determină pe oameni spre mari realizări, cu cât mai mult nădejdea vieții veșnice a credinciosului îl provoacă spre fapte glorioase! Haideți să privim câteva exemple.

   NĂDEJDEA OFERĂ ELIBERAREA DE POFTE

   Când Moise a venit să ofere Israelului nădejdea apropiatei eliberări a lui Dumnezeu, poporul a experimentat o schimbare puternică. Pe când gemeau sub robia egipteană și nu încercau să scuture jugul asupritorului, iat-i eliberați și mărțăluind spre odihna promisă. Părea să nu aibă nici o importanță faptul că Faraon îi asuprea cu o și mai mare furie: ei erau întăriți datorită nădejdii.

   Cât de neajutorat este omul când nu are această nădejde cerească!

   Satan face din el un sclav și el devine un așternut al picioarelor pe care poate călca orice poftă josnică. El îi îngăduie diavolului să-l conducă în orice loc și în orice timp. Nici o baltă nu este prea murdară pentru ca Satan să-l bălăcească în ea, trăgându-l cu frânghia patimilor. Iar bietul om îl urmează deoarece el nu cunoaște un stăpân mai bun și nici răsplătiri mai mari decât plăcerile păcătoase ale poftelor lui.

   Dar, odată ce acest om aude vestea mântuirii și este capabil să vadă slava cerească a lui Dumnezeu, precum și oferta nădejdii că el o va moșteni, dacă îl înlociește pe Satan cu Cristos, el face ravagii între poftele lui. Imediat, el caută metode de a le nimici.

   Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește după cum El este curat. 1 Ioan 3.3

   Asemenea unui prinț captiv, el vede poftele lui ca pe niște răpitori nemiloși. Dacă ar putea scăpa, el s-ar putea bucura de coroana și împărăția sa, prin urmare, el plănuiește cea mai cumplită răzbunare împotriva celor ce l-au prins în captivitate.

   Ai vreun păcat care refuză să se supună? Oare te-a capturat lăcomia de bani? Lasă ca nădejdea cerului să devină suficient d eputernică pentru a vrăji acest demon.

   Oare aurul te poate domina când tu nădăjduiești să devii un moștenitor al acelei cetăți unde aurul nu are nici o valoare? Acel loc este pavat cu aur! Dumnezeu spune că noi vom merge pe el.

   Vei îngădui aurului să stea acum în inima ta uitând că într-o zi va fi sub picioarele tale?