Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Ruşinea, vinovăţia, condamnarea
Autor: John Bevere  |  Album: Neabătut  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 14/05/2019
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Preluate cu permisiune din Cloud Library
Ruşinea, vinovăţia, condamnarea

   Dacă treceţi sentimentele de ruşine, vinovăţie şi condamnare prin filtrul din Ioan 10.10, acestea intră, cu certitudine, sub jurisdicţia hoţului, nu a lui Dumnezeu. Însă, pentru a înlătura orice îndoială, să cercetăm subiectul mai adânc. Psalmistul scrie:

   'Binecuvântează (laudă cu dragoste şi cu recunoştinţă), sufelete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale (fiecare dintre ele), El îţi vindecă toate bolile tale (fiecare dintre ele)' Psalmul 103.2-3

   Gândiţi-vă la persoana cea mai demnă de încredere pe care o cunoaşteţi. Este soţul sau soţia, unul dintre părinţi, un bunic, sau medicul vostru? Persoana aceasta nu v-a minţit şi nu v-a înşelat niciodată. Sper că aveţi sau aţi avut în viaţa voastră o asemenea persoană. Închipuiţi-vă că această persoană vă face promisiunile pe care le-am citat mai sus, şi nu doar atât, dar este şi în stare să le îndeplinească.

   Gândiţi-vă acum la următorul aspect: Dumnezeu este de departe mult mai demn de încredere decât persoana la care v-aţi gândit. El ne îndeamnă SĂ NU UITĂM NICIUNA DIN BINEFACERILE LUI. Nici măcar una. Prima dintre acestea stă în faptul că El ne-a iertat toate păcatele. E uimitor, nu-i aşa? Ce bunătate, ce îndurare, c edrgoste! Dacă nu v-aţi lămurit încă aspectul acesta, să-l clarificăm acum: VOI SUNTEŢI IERTAŢI ÎN ISUS CHRISTOS. Nu există păcat săvârşit  care să nu fie şters prin sângele Lui vărsat la cruce. Aşadar, dacă ruşinea, vinovăţia sau condamnarea îşi fac loc în sufletul vostru cu privire la ceva ce v-aţi gândit, aţi spus sau aţi făcut în trecut şi pentru care aţi cerut deja iertare lui Dumnezeu, atunci NU DUMNEZEU SE AFLĂ ÎN SPATELE ACESTOR SIMŢĂMINTE GROAZNICE.

   'CINE VA RIDICA PÂRĂ ÎMPOTRIVA ALEŞILOR LUI DUMNEZEU? DUMNEZEU ESTE ACELA CARE-I SOCOTEŞTE NEPRIHĂNIŢI! CINE-I VA OSÂNDI? CRISTOS A MURIT! BA MAI MULT, EL A ŞI ÎNVIAT, STĂ LA DREAPTA LUI DUMNEZEU ŞI MIJLOCESTE PENTRU NOI! ' Romani 8.33-34

   Versetele sunt cât se poate de lămurite. 'Cine va îndrăzni să ne acuze? ' O va face Dumnezeu? NU! Atunci cine ne va condamna? Oare Isus Hristos? NU! Gândiţi-vă numai: Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus să moară pentru voi pe când eraţi încă vrăjmaşii Lui. Domnul Isus a primit să Se jertfească, iar Duhul Sfânt a dus la îndeplinire planul. De ce Dumnezeu Tata, Dumnezeu Fiul sau Duhul Sfânt v-ar condamna, v-ar face să vă simţiţi copleşiţi de ruşine sau de vinovăţie, când nu sunteţi duşmanii, ci copiii lui Dumnezeu? Şi de ce v-ar condamna, de ce v-ar osândi când osânda a fost purtată de mielul Său de jertfă? Nu a fost jertfa lui Isus îndeajuns? Nu are ea consecinţe veşnice?

   Autorul cărţii Evrei ne asigură de următorul fapt:

   'Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! '

   Jertfa lui Cristos nu doar că a îndepărtat păcatul nostru dinaintea Lui Dumnezeu ci ne-a curăţa conştiinţa de condamnare, de vinovăţie, de ruşinea păcatului. Aşadar, dacă trăiţi pentru El şi căutaţi să vă supuneţi dorinţelor Lui, dar sunteţi chinuiţi în continuare de aceste gânduri sau simţăminte, este important să ştiţi că ele vin de la cel rău care încearcă să vă doboare.

   Va trebui să confruntaţi sursa cu îndrăzneală. Cum anume? Aşa cum S-a împotrivit Isus aceluiaşi vrăjmaş care L-a pus la încercare în pustie: folosind arma Cuvântului divin!

Totuși, uneori ne putem simți rușinați căci nu am fost chiar lumină într-o situație sau în alta.....
Adăugat în 17/05/2019 de loredanam
Da, e adevărat ce aţi scris însă, textul acesta face referire la acele simţăminte şi gânduri, fapte, pentru care am făcut mărturisire şi am cerut iertare Domnului; când persisită o stare de vinovăţie fără a ne pune încrederea în puterea sângelui Domnului Isus şi suntem chinuiţi de faptul că am gresit -autorul doreşte să ne facă atenţi că această stare nu e de la Dumnezeu. Eu aşa am primit acest text de aceea am şi socotit că merită a fi împărtăşit cu dumneavoastră, cititorii. Mulţumiri de comentariu.
Adăugat în 17/05/2019 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 74
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni