Dragostea de fiecare zi -2-
Autor: Gianina Floricel  |  Album: Poteci de suflet  |  Tematica: Dragoste - prietenie
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 02/05/2019
    12345678910 0/10 X
Dragostea de fiecare zi -2-

   Parcă în fiecare zi influenţa trendului societăţii este tot mai puternică şi ajungem să acceptăm că, da, poţi fi iubit, dar doar atâta timp cât eşti, cât ştii, cât poţi, cât... oferi. Gândul acesta, actionând subconştient, ne determină să oferim în funcţie de cât poate să 'returneze' destinatarul investiţiei noastre de timp, efort, de sentimente. Fără să ne dăm seama, ne facem calcule reci, pragmatice, în legătură cu ce şi cu cât vom obţine în schimbul 'dragostei' noastre. Şi orice investiţie, fireşte, trebuie sa aduca profit, adică să primim mai mult decât am oferit. Ce amăgire... Nu se poate ca tu să te aşezi la un anumit nivel în ce priveste implicarea într-o relaţie şi să aştepţi ca celălalt să pulseze, să treacă la nivelul următor. Îi vei sugera, implicit, dacă nu explicit, să rămână la acelaşi nivel sau la unul inferior.

   Despre ce niveluri vorbim?

   Ei bine, într-o relaţie, fie ea de orice fel -de căsătorie, părinte-copil, între fraţi, de prietenie, de colegialitate, de vecini, client-furnizor de servicii etc- putem alege (reţine, PUTEM ALEGE!) să ne situăm la unul din nivelurile următoare:

   1. Să nu oferim nimic, ci doar să aşteptăm sau să pretindem să ne fie satisfăcute asteptările;

   2. Schimbul: oferim în măsura în care avem siguranţa că vom primi, deci condiţionat;

   Acord încredere doar dacă mi se acordă încredere, ajut doar dacă sunt ajutat, muncesc doar dacă sunt plătir, ofer o îmbrăţişare, un cuvânt de încurajare doar dacă mi se oferă; zâmbesc doar daca primesc ceva în plus.

   Ţi se pare meschin? Aşa este, dar un mare procent din relaţiile noastre de zi cu zi aici se situează. De ce? Pentru că ne facem calculele să ne fie noua bine, ne îngrijim de împlinirea propriilor aşteptări. Dar aşteptările acestea sunt încărcate până la refuz cu un subiectivism care dezechilibrează serios balanţa;

   3. Oferim necondiţionat, făra garanţia că vom primi vreodată ceva în schimb.

   Of, dar asta e prea de tot. Pare ceva supraomenesc. Adică să oferi la nesfârşit sentimente, timp, resurse, şi să nu primeşti nimic de la celălalt? Aşa ceva nu se poate. Sau se poate? Nu am spus că nu vei primi niciodată nimic, ci că nu ai nicio garanţie în această privinţă, şi, mai ales, că s-ar putea să nu primeşti de la persoana căreia îi oferi, ci din altă parte. Dar de primit vei primi cu siguranţă ceva, nu vei ramâne cu rezervorul gol. Universul are legile lui, stabilite de Creator, şi nimeni nu a trăit vreodată fără să primească.

   Un tânăr a observat, contrariat, că, de câteva luni, de când soţia vecinului său, bolnavă de Alzheimer, fusese dusă la un centru de îngrijire, acesta avea un obicei ciudat de la care nu se abătea în nicio zi, oricât de rea ar fi fost vremea şi oricât de tare şi-ar fi târât picioarele, el însuşi fiind destul de bolnav. Gândind că şi-a pierdut din luciditate din cauza singurătăţii şi a anilor, într-o zi l-a întrebat pe un ton mustrător:

   'Unde plecaţi în fiecare dimineaţă, grăbit, ca să vă întoarceti după-amiază târziu, când sunteţi aşa de neputincios şi nici nu vă ajută nimeni cu treburile? '

   Bătrânul, mirat de întrebare, i-a răspuns pe tonul un ui om care nu înţelegea cum de celălalt nu ştie dinainte răspunsul, după părerea lui extrem de simplu:

  'Merg la soţia mea, la centul de îngrijire, să fiu acolo când se trezeşte dimineaţa, să o spăl pe faţă, să o îmbrac, sa o pregătesc pentru micul dejun. Apoi rămân cu ea, îi mai pun flori înglastră, o pieptăn, o însoţesc la activităţile de recuperare, îi dau să mănânce la prânz... '

   'Bine, dar ştiu că doamna îşi pierduse total memoria. Iar acolo este suficient personal ca sa o îngrijească. Din moment ce nu ştie cine sunteţi ce rost mai are acest efort? '

   'Eeei, tinere... Ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu încă foarte bine cine este ea. De aceea merg. '

   Atâta timp cât tu ştii bine cine este semenul tău care are nevoie de tine, nu eşti niciodată 'absolvit' de a oferi.

   De unde se învaţă această dragoste?

   De la Acela care ESTE DRAGOSTE.

   El îţi va da întotdeauna resurse să iubeşti, va avea grijă ca tipsia ta cu lucruri de oferit să fie mereu plină. Nu trebuie decât SĂ ALEGI întotdeauna nivelul 3.

   La celelalte nu merită nici măcar să te gândeşti.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 502
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni