Siguranța mântuirii
Autor: Ciprian Dobocan  |  Album: Cuvinte pentru cei ce asculta  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de cipdob in 20/10/2018
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Referințe

 

Când afirmi adevărurile lui Dumnezeu, oamenii te cataloghează în multe feluri: îngust la minte, înapoiat, manipulat, spălat pe creier, fatidic, fanatic, prădător al banilor statului, și mai adăugați voi ce vreți. Dar Dumnezeu vrea să fim realiști spirituali, El ne ajută să înțelegem din punct de vedere spiritual lumea în care trăim, și prin Cuvânt să știm cum să fim într-o lume decazută.

Ne îndreptam înspre o Sodoma și Gomora la nivel global. La fel cum s-a întâmplat cu cele două orașe, la fel se va întâmpla și cu întreg Pământul: În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2Pet. 3:10) 

În Sodoma și Gomora nu s-a găsit decât un singur om drept, și anume Lot. Grozăviile care aveau loc în cele două orașe erau strigătoare la cer. (Geneza 19:1-9). E la fel și în zilele noastre, oamenii fac cele mai neînchipuite urâciuni înaintea lui Dumnezeu, sau cel puțin la nivel intelectual îi acceptă pe cei care le fac. În Apocalipsa se vorbește de semnul fiarei, și multi sunt înspăimântați de acest semn, astfel încât când au vrut să le pună un cip la animale (vite și oi) mulți oameni de la sat s-au revoltat că ar fi semnul fiarei. De ar fi așa de simplu… dacă ar veni Satana cu un marker negru permanent și să-i întrebe pe oameni daca îl lasă să le scrie 666 pe frunte și pe mână, aproape toți ar spune nu. Dar cartea Apocalipsa este creată prin multă simbolistică astfel încât fruntea reprezintă gândurile iar mâna este acțiunea efectivă în urma gândirii. Să luam exemplul referendumului căci este evenimentul cel mai recent, prima dată omul ia decizia să nu participe la vot iar apoi întreprinde și o acțiune de boicotare. Observați cum se leagă lucrurile, prima dată gândul iar apoi fapta? Și aceeași oameni vor ajunge la scaunul de judecată și vor spune: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"  dar își vor auzi sentința "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege." Credeți că semnul fiarei va fi așa de simplu un cip ca și cel care este pe cardurile cu care facem plăți? Ar fi mult prea ușor... și ce ar urma? Cei care hulesc azi Numele lui Dumnezeu pe față sau mai în ascuns ar fi ușor să refuze implantarea cipului și conform versetelor din Apocalipsa, cei care nu au semnul fiarei vor fi răpiți, și vor ajunge în cer. Ooo nu, Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit, și ce seamănă omul cu mâna lui aceea va secera. Nu stiu de ce dar zilele acestea m-am gândit mai mult la lucrurile descrise în Apocalipsa și analizând situația țării noastre pentru că trăim cu toți în această bătătură, dar uitându-mă și la ce se întâmplă în alte țări, mă întreb dacă nu cumva trăim vremurile în care a început să se scrie pe frunțile și mâinile oamenilor numărul fiarei? Credeți-mă că și eu m-am înspăimântat de o asemenea concluzie... dar uitați-vă cum evenimentele încep să demonstreze lucrurile acestea. Cu ocazia acestui referendum am aflat și eu multe din lucrurile oribile care se întâmplă în alte țări: în unul din muzeele din Anglia s-a deschis o aripă destinată promovării diversității de gen, unde printre multe lucruri oribile erau și doi sâni ai unei femei care a hotărât să devină bărbat, și-a făcut operație ca să își taie sânii pe care mai apoi i-a donat la muzeu. Și exemple de genul acesta sunt multe și pot fi găsite în multe țări. Aceasta este modalitatea prin care sunt însemnați oamenii cu semnul fiarei pe frunte și pe mână: prima dată la nivel intelectual acceptă toate lucrurile scârboase în ochii lui Dumnezeu iar apoi cu mana lor mai înființează și câte o organizație ca și Accept de la noi din țara. Veți spune, bine bine dar semnul fiarei se referă la faptul că doar cei care îl vor avea vor putea să vândă și să cumpere. Sensul este de îngrădire a celor care nu vor avea semnul fiarei; nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Este vorba de marginalizarea celor care nu vor avea numele fiarei, și marginalizarea a început atât la nivel ideologic, creștinii sunt considerași înapoiați, cât și fizic, un cuplu din statul american Minnesota, care au o afacere de prestări servicii de filmări la nunţi, vor apărea la un tribunal federal într-un proces în care aceştia se judecă cu autorităţile în ceea ce priveşte o lege care îi obligă să filmeze la evenimente care contrazic credinţa lor creştină. Ei au fost ameninţaţi cu obligarea la plata unor amenzi piperate sau cu o pedeapsă de până la 90 de zile închisoare, dacă nu respectă legea. (sursa: www. stiricrestine. ro)

Probabil fiecare din noi putem să ne dam seama cât de decăzută este lumea noastră, dar următorul pas este să ne întrebăm: noi cum trebuie să fim într-o astfel de lume? Iar ca răspuns luăm exemplul Apostolului Pavel. Și pe vremea lui societatea era decăzută, el a predicat la Roma unde în înalta societate homosexualitatea și desfrâul erau în floare: Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. (Romani 1:26-27) Există și dovezi arheologice care atestă spusele lui Pavel.

Mă uit la Apostolul Pavel și îl văd un om atât de puternic, atât de sigur pe el, atât de sigur pe ce crede, și implicit îmi doresc să am o atitudine ca și a lui. Dar ca să pot face lucrul acesta trebuie să văd care este sursa puterii sale.

Pentru a demonstra siguranța pe care o avea Pavel, și puterea afirmațiilor sale vom lua doar două exemple.

1.        La un moment dat Pavel se adresează corintenilor și le spune: Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos. (1Cor. 11:1). Este oare o îndrăzneală prea mare a lui Pavel de a spune așa ceva? Mulți dintre noi cred că smerenia presupune să nu spui asemenea cuvinte, dar cu toate acestea iată-l pe Pavel, unul din modelele vieții de credință Nou Testamentală care afirmă asemenea lucruri. Și atunci îmi dau seama că smerenia Apostolului Pavel constă în faptul că își înțelege rolul în planul lui Dumnezeu și își asumă acest rol, smerenia lui nu se măsoară prin cuvintele pioase pe care le spune, ci prin supunerea totală în fața planului lui Dumnezeu.

2.        De asemenea Pavel îi dă învățături mai tânărului său tovarăș Timotei și îi spune: Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, și au căzut din credință. Din numărul lor sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se învețe să nu hulească. Are Pavel dreptul de judecată? Cine este el să dea pe mâna Stanei doi oameni, oare nu cumva își aroga pe nedrept rolul de judecător? Uitându-ne în lumina spuselor lui Hristos ne dăm seama că cei care îl urmeaza pe Hristos vor lua parte alături de El la judecată: Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: "Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?" Isus le-a răspuns: "Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. (Matei 19:27-28)

 

 

Așadar Pavel era sigur pe ce spune, și trebuia să fie sigur pentru că oamenii nu urmează un om care nu știe sigur ce crede. Însă siguranța și tăria afirmațiilor sale vin dintr-o altă siguranță care îi anima inima și trăirea de zi cu zi: Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig. (Filip 1:21) Nu este ceva foarte obișnuit să auzi pe cineva care spune “abia aștept să mor”. Majoritatea oamenilor sunt înspăimântați de moarte, nici măcar nu vor să se gândească la ea, căci știu că oricum va veni, dar cei înspăimântă cel mai tare nu este moartea în sine, ci ceea ce este după moarte. Și totuși, Pavel ne spune că el abia așteptă să moară pentru că știa sigur că va merge în ceruri. Îl vedem așadar pe Pavel exprimând clar și fără echivoc că el are certitudinea mântuirii. Dar nu ne lasă în suspans ci ne spune și cum a căpătat această certitudine: și-a trăit viața în lumina învățăturilor lui Hristos. Iar acum vine partea cea mai grea, pentru că dacă vrei să trăiești la fel trebuie să cunoști aceste învățături, să le înțelegi iar apoi să le aplici. Dacă mă uit la întreaga scriptură din perspectiva imaginii lui Hristos, o văd ca un copac: toate profețiile din Vechiul Testament răsfirate în fiecare carte și preponderent în cărțile profeților formează rădăcinile, învățăturile din Noul Testament sunt ca un bloc compact și formează trunchiul, iar epistolele cu toate învățăturile și atenționările pentru biserică formează coroana, urmând ca promisiunile din Apocalipsa să formeze fructele, savoarea întregului copac.

Dar să revenim la apostolul Pavel; uitându-ne la afirmațiile sale îți dai seama că doar un om care este sigur pe mântuirea lui, sigur că dacă moare ajunge în ceruri lângă cel care l-a orbit pe drumul Damascului, poate să spună asemenea lucruri. Cu toate acestea el nu trăiește oricum ci în concordanță cu învățăturile lui Hristos, având atitudinea fecioarelor înțelepte, stând tot timpul în veghere: Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați, dar, în așa fel, ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji. Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (1 Corinteni 9:24-27). Deși el nu a fost un martor ocular ca să audă pilda celor 10 fecioare, Hristosul care trăia în el îi spunea cum trebuie să fie atitudinea sa. Observați din spusele lui Pavel că el este un om care vede războiul spiritual care se duce pentru sufletele oamenilor și implicit al lui, pe când ceilalți alergau după un pumn de țărână? Astfel de oameni trebuie să fim și noi, trăind pe acest pământ măcinat de lupte, noi să ducem o bătălie sfântă de salvare a celor de lângă noi. Deși în majoritatea războaielor duse de oameni nu se știe cine va fi învingătorul, în războiul spiritual știm deja că Fiul, Mielul lui Dumnezeu este victorios. Voi în care război vreți să luptați?  



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 211
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Din același album
1 Timotei 4:16 Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.