Fii smerit în sfinţenie!
Autor: William Gurnall  |  Album: Creştinul în armătură completă  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 23/05/2017
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Fii smerit în sfinţenie!

   Indiferent pe unde ar încerca mândria să pătrundă - ca vântul care suflând deschide o uşă sau un geam - N-O LĂSA SĂ INTRE!

   Nimic nu este mai devastator pentru sfinţenia ta, ea transformă neprihănirea în cucută şi sfinţenia în păcat. Nicicând nu te afli mai departe de o viaţă creştină ca atunci când eşti umflat de mândrie. Când vedem un om umflat de dropică, putem spune că sângele lui este bolnav, fără a-l supune unui examen de laborator. Cu cât mai multă mândrie îşi croieşte drum prin viaţa ta, cu atât mai puţin va curge în venele sufletului tău sângele curat al sfinţeniei 'Iată, i s-a îngâmfat sufletul,, nu este fără prihană în el.' (Hab.2.4). Cuvântul 'iata' este ca un semn pictat pe uşa omului mândru, astfel încât să ştie toti că acolo locuieşte un om rău.

   Dacă nu doreşti să anihilezi puterea sfinţeniei sau să pui la îndoială existenţa ei, păzeşte-te de mândrie!

   Te-ai simţit vreodată separat de ceilalţi sfinţi, deoarece ei nu erau aşa de sfinţi ca tine? Fii atent! Acest lucru miroase a fariseism. Este în natura sfinţeniei să dea întâietate fraţilor şi surorilor!

   'În smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi'.

   Sau poate ai observat germenii unei boli, numită NEPRIHĂNIRE PERSONALĂ, invadând gândurile tale... Inima ta se bizuie puternic pe neprihănirea ei până când încrederea te susţine să aştepţi mântuirea datorită ei. Ei bine, în acest caz trebuie să te previn folosind cuvintele lui Constantin

   'Aşadar, ridică-ţi scara şi urcă-te la cer prin eforturile tale; deoarece nimeni nu a ajuns până acolo pe această cale.'

   Chiar crezi că ai putea fi singurul din cer care şi-a cumpărat propria linişte? Du-te şi măsoară-ţi scara prin sfinţenia Evangheliei lui Dumnezeu. Dacă este mai scurtă, fie şi numai cu o treaptă, tu vei fi la fel de departe de cer!

   Dacă te bizui pe propria-ţi neprihănire, când a strălucit în locurile publice şi pe propria-ţi sfinţenie, ca şi cum ea ar umblat în lumină, tu ţi-ai atribuit nişte merite ce nu ţi se cuvin. Tu te faci vinovat de a oferi cea mai înaltă ardoare unei fiinţe, soarelui creat al pretinsei şi falsei sfinţenii moştenite, ceva ce Dumnezeu a rezervat numai Soarelui necreat al Neprihănirii 'DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ'.

   Tu ai numai doua opţiuni, după cum spune Scriptur. Să-ţi recunoşti vina şi să renunţi la efortul tău omenesc sau să renunţi atât la viaţă, cât şi la mântuire. Acum, pentru a te ajuta să înfrângi răscoala mândriei şi vanitatea sfinţeniei, cântăreşte cu seriozitate următoarele recomandări umile.

   1. MEDITEAZĂ LA SFINŢENIA LUI DUMNEZEU,

   2. MEDITEAZĂ LA SFINŢENIA OMULUI INOCENT,

   3. MEDITEAZĂ LA PROPRIA TA MĂRGINIRE.

   Mândria nu poate supravieţui cu uşurinţă într-un pământ arat cu regularitate de smerenia adevărată. Mândria este ca un vierme care roade harul din inimă. Numai medicamentele amare distrug viermii intestinali, lucrurile dulci, îi hrănesc. 

   Creştine, ia cât ai nevoie din acest medicament amar - UMILINŢA ŞI POCĂINŢA - şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu, tu vei fi vindecat.

   Dar să nu crezi că acest vierme se înmulţeşte doar în copii şi creştinii slabi. Într-adevăr această vârstă e mai expusă dar nici creştinii maturi nu sunt imuni. (De exemplu, bătrânul David a fost infestat cu acest vierme când a poruncit lui Ioab să numere poporul).

   Te-ai descoperit vreodată numărând în secret faptele bune pe care le-ai făcut şi suferinţele îndurate pentru Dumnezeu şi apoi aplaudându-te în surdină?

   

   

Cât de adevărat! Când în sfârșit ai câștigat cu multă trudă pe genunchi și lupte spirituale, un teritoriu de neprihănire proprie și ai urcat o treaptă mică, te și mândrești cu asta (măcar de-ar fi meritul nostru!) Este uneori chiar greu să ne vedem că suntem defapt mândri crezându-ne mai sfinți ca alții și ne comportăm ca atare cu frații noștri mai slabi, care tocmai de asta ne consideră mai slabi și mai imaturi chiar decât ei înșiși și atunci ei la rândul lor se mândresc... „Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca vameșul acesta...”
Da: „UMILINŢA ŞI POCĂINŢA”!!! Doamne ajută-ne! Că asta-i esența pt că fără de asta nu dovedim credință și credința fără fapte....„UMILINŢA ŞI POCĂINŢA”!!! pt că fără de acestea nimeni nu va vedea pe Dumnezeu!
Adăugat în 24/05/2017 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 424
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni