În decurs de 3 săptămâni, 7 tineri au plecat... Acasă...
Autor: Cristi Boariu  |  Album: fara album  |  Tematica: Marturii
Resursa adaugata de BenHur in 07/09/2007
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
În decurs de 3 săptămâni, 7 tineri au plecat... Acasă...

Nu mi-a plăcut niciodată să aduc veşti triste. Scriu însă aceste rânduri cu speranţa că aceia despre care scriu sunt în bucurie...

Era 25 august
, când un tânăr din Bistriţa a forţat o depăşire care avea să-i fie fatală atât lui, cât şi surorii mai mici de pe bancheta din spate... Tatăl lor, sosit la locul accidentului, nu a mai reuşit să îşi readucă băiatul la viaţă, iar tânăra a murit în drum spre spital... Familia Lazăr rămâne în aceste momente sub mâna Celui care ştie să mângâie... Poate pentru ei a fost mai bine aşa...

La câteva zile
, Oty, un tânăr de 20 de ani, a mers la ultima plimbare cu motocicleta, pe drumurile Bistriţei. Dupa 10 minute, părinţii, cu durere, au primit vestea că fiul cel mare, în care-şi pusesera multe speranţe, le-a fost luat... Dumnezeu schimbase planurile... Mesajele din caietul de memorii, lăsate de cei apropiati, mi-au dat mult de gândit... Un prieten relata: "Ai cântat des, din inimă, cântarea: Vine-o zi, Vine-o zi, când dureri nu vor mai fi... Aştept acea zi, în care vom cânta o altă cântare... Cântarea Mielului... La revedere, Oty". Pentru el, acea zi a fost mai aproape, cu mult mai mult decât au apreciat cei din jur... De fapt, la ultima înmormântare spusese ca el va fi următorul... Nimeni nu l-a crezut... Dar a trăit astfel încât să poată pleca... Acasă...

Mirela (19 ani), Eliza (19 ani),
împreună cu prietenii lor, Raoul (23 de ani) şi Cristi (21), au dorit ca, de ziua Mirelei, să fie împreună... Şi probabil că sunt, dar nu aici... Întorcându-se spre casă pentru a-şi rezolva ceva acte cu maşina, Dumnezeu i-a chemat acasă... Mama Mirelei, printre lacrimi, istoriseşte: "Au vrut ca, de ziua ei, să fie împreună... Să nu mai fie aşa de ocupaţi... .Aşa scrie în agenda ei - “Să fiu cu Raul şi cu Isus de ziua mea..." Ei doreau să se căsătorească... Cel de Sus i-a chemat însă la nunta în cer.

Un fost prieten al lui Cristi relatează: "Îi cunoşteam pe cei trei, Cristi, Raoul şi Mirela. Ce excursii şi tabere faine am avut împreună. Cel mai bine îl cunosteam pe Raoul, am lucrat împreună. Felul în care şi-a trăit viaţa, a investit şi a lăsat foarte multe în urma lui acum, la plecare. Aş fi vrut să-i cunoaşteţi, cei care vreţi să învăţati cum să vă trăiţi viaţa, fie ea lungă sau scurtă. Pentru părinţi: Aţi avut copii minunaţi, care au îmbogăţit viaţa celor din jur. Mulţumim că au făcut parte şi din vieţile noastre. Îi vom păstra în inimă mereu. Oare câte persoane sunt azi în viaţa pentru că aceşti tineri au ştiut cum să trăiască cu adevărat? Viaţa acestor tineri, trăită împreună cu Dumnezeu, a adus la viaţa pe mulţi alţii. (Mă refer la viaţa spirituală). Ei au murit fizic, dar spiritual sunt mai vii ca oricare dintre noi. Cei care am rămas, cum suntem, morţi sau vii spiritual? E mult mai macabru că mulţi dintre noi suntem morţi spiritual, dar călcăm pământul cu două picioare, pământul pe care a stat întins trupul neînsufleţit al lui Cristi."

Citatul
preferat al Mirelei a fost: "Cristos mi Se adresează prin vocea fiecărei persoane pe care o întâlnesc". De ieri a încetat să mai întâlnească muritorii... Christos i se adresează personal acum.

E vineri
seara - 7 septembrie 2007 - Concluziile mele sunt scurte. Întorcându-ma de la lucru, am privit cimitirul de peste drum de staţia de autobuz, ştiind că duminică, Raul şi Mirela vor fi înmormântaţi acolo... M-am întrebat dacă nu cumva voi fi eu următorul...?

Pe drum
, aceeaşi circulaţie de nedescris... Lumea îşi continuă alergarea nebună înspre nimic. S-au obişnuit cu accidentele. Au auzit ei ştiri şi mai groaznice în Timişoara, decât aceasta. S-au obişnuit şi cu 11 septembrie... şi cu uragane... şi cu inundaţiile din Moldova... Pe mulţi, semnalele de alarmă trase de Dumnezeu nu reuşsesc să îi oprească nici măcar o secundă din goana lor...

Dar pentru tine, cititorule?
Dacă pleci mâine, eşti sigur că ajungi ACASĂ? Faptul că azi ai avut harul să mai respiri, este pentru că Creatorul ţi-a mai dat o zi în care să te gândeşti la El... şi să traiesti cu El... Şi nu uita că-n urma ta, îţi laşi amprenta-n toate... Şi, ne-ncetat, cu viaţa ta, tu scrii mereu... o Carte.

Aproape de inima mea
Vorbeste,Doamne, caci tinerii te asculta!
Suntem un abur,nimic mai mult!
Aveam o vorba cu cateva luni in urma pe care o tot spuneam sotiei mele:SA NE PREGATIM SI PENTRU ACEASTA MAI PUTIN PLACUTA ETAPA DIN VIATA FAMILIEI NOASTRE... CAND,FIIND IN VARSTA,PARINTII V-OR PLECA LA CELE VESNICE!
dar... a urmat ceea ce nu doream,si anume A PLECAT IN VESNICIE CUMNATUL NELU-54 ani!!!
si astfel in marea noastra familie(tatalui meu ii place sa spuna ca are 10 copii,40 nepoti si...din octombrie, al 4-lea stranepot!)s-a invatat inca o lectie...SUNTEM DOAR UN ABUR,CARE SE ARATA PUTINTEL,SI APOI PIERE.(IACOV 4:14)
asa ca,ne putem ruga si noi,precum Moise,odinioara:"INVATA-NE,DOAMNE,SA NE NUMARAM BINE ZILELE,CA SA CAPATAM O INIMA INTELEAPTA!(Psalm 90:12)
incurajari
Este uimitor cate cuvinte frumoase se spun in urma celor dragi care se duc la Domnul. Cate aprecieri, cate omagii, cate vorbe frumoase si placute, dar ei nu le mai pot auzi.
Nu este interesant ca atunci cand cei dragi se duc la Domnul, gasim atatea cuvinte frumoase sa spunem despre ei in stanga si in dreapta, dar lor, cate din toate aceste aprecieri le-am spus???
cate cuvinte frumoase si incurajatoare au auzit ei de la noi cat au fost in viata? Ne-au fost prieteni, rude, sau poate doar cunoscuti ocazionali. Cat am stiut sa le aratam aprecierea noastra, cat am stiut sa ii incurajam in faptele bune pe care acum le laudam atat??? Vazand cum moartea secera in stanga si dreapta noastra, poate ar fi timpul sa strangem randurile si sa invatam sa ne sustinem mai mult cu incurajari si aprecieri.
...
Amin!!!
ADEVARAT
intradevar trist dar cu invatatura nepretuita...de ce trebuie sa ne trezim doar dupa ce traim asemenea tragedii? de ce trebuie sa moara persoane dragi ca sa realizam ca viata noastra...nu e traita.?
tinerilor..noi suntem viitorul..traiti-va viata pt Domnul si cu siguranta vom avea izbanda si se va vorbi despre noi la fel de frumos ca despre CRISTI, MIRELA, RAOUL si ELIZA.
...nu de mult...pe 29 august un alt tanar de 20 de ani a plecat acasa...se intorcea acasa din orash...dar sa dus direct ACASA!!!..trebuia sa se casatoreasca dar...D-zeu a avut un alt plan cu el..prea multe semne da prea putin ne trezim noi!!!
Inteleg durerea celor ramasi !
In 30 martie 2005 am primit la miez de noapte un telefon de la sora mea, de pe numarul fratelui meu, Daniel, care era bolnav in Oradea, ca a murit baietelul ei, Andrei, de numai 5 luni de zile. A fost un soc pentru mine sa primesc aceasta veste, dar am trecut peste acest calvar. Am plecat la inmormantare in Bihor si am trecut pe la fratele meu care nu putea sa se ridice din pat si era semiconstient, avea cancer la plamani, la numai 31 de ani, era pastor, era profesor si un om hiperactiv, cei care l-au cunoscut cunosc despre cine vorbesc, era omul care nu cadea sub povara niciodata, dar boala l-a pus la pat si ... l-a biruit. Dupa trei saptamani de la moartea nepotului Andrei, am primit telefon de la cumnata mea, Lavinia, ca Dani a murit ! Totul s-a inegrit in jurul meu, sotia mea trebuia sa nasca in cateva zile, nu stiam ce se intampla, dar... Domnul a fost Acela care ne-a intarit. Am mers la inmormantare la Oradea si a fost o jale de nedescris. Au ramas doua fetite de 4 ani si una de 4 luni de fratele meu, a fost o durere mare cum numai cei care ati trecut pe aici puteti sti. Dar Domnul ne-a intarit la gandul ca s-au dus sus si ne asteapta intr/o zi. Este mai bine de cei ce pleaca in Domnul decat de cei care ramanem aici pe pamantul acesta plin de necaz. Dupa 8 zile, pe 28 aprilie, s-a nascut baietelul nostru, Darius, a devenit inlocuitorul fratelui meu, a devenit mangaierea noastra si ii multumim Domnului ca El nu greseste niciodata. El stie ce face, asa cum as pus Iov: Domnul a dat, Domnul a luat, Numele lui sa fie Binecuvantat ! Amin
Cu drag si compasiune pentru toti cei ce suferiti, Sorin Cigher - Abrud jud Alba
aceasta ne transmite un mesaj strigent,ca sa traim frumos si sa fim gata,oricind.
Adăugat în 22/03/2008
Foarte frumos , felicitari . Domnul sa va binecuvanteze !
Adăugat în 18/10/2008
O de-ai fi cunoscut vremea cercetării tale
Trecând în goana după timp,şi răsfoind slinoasele pagini ale \'netului privirea mi s-a oprit..nu la întamplare pe fragmentul de mai sus. .Mi-a amintit Dumnezeu, că în curând poate-am să plec din lume.Mi-am amintit de Oti,mi-am amintit de Mihaela,mi-am amintit de Alex Mureşan,si de Tabita( şi-am inteles că veşnicia e cel mai important lucru.Mi s-a urât de lume, si de-ale ei talazuri.


O de-ai fi cunoscut vremea cercetării tale.
Adăugat în 15/01/2009
Statistici
  • Vizualizări: 5821
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 10
Opțiuni