Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Consiliere
Autor: Tudor Emanuel  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 29/09/2006
    12345678910 0/10 X

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE LITERE
SECTIA-LITERE-ROMANA







CURS: CONSILIERE

EXAMEN - SEMESTRUL I

IANUARIE, 2004



Identificati şi explicaţi cinci principii importante de consiliere folosite de
Domnul Isus Christos in cele patru Evanghelii







PROFESOR : JOHN VATRAN
STUDENT : TUDOR EMANUEL
AN:II






BUCURESTI 2004




Consilierea creştină constituie un aspect destul de important în ceea ce priveşte menţinerea şi creşterea moralităţii şi spiritualităţii în momente de cumpănă ale vieţii creştinului.
Principiile pe care Domnul Isus le-a folosit în consilierea celor cu care El a intrat în contact direct, rămân şi astăzi adevărate revelaţii psiho-sociale în ceea ce priveşte relaţiile inter-umane, dar mai ales relaţia dintre Dumnezeu şi om.

Neconvenţionalitatea

Una dintre cele mai mari obiecţii le societăţii evreiesti la adresa lui Isus a fost obiceiul său de a fi în compnia unor omeni cu reputaţie dubioasă, în special în compania ’vameşilor şi a păcătoşilor’, care erau desconsideraţi de societatea respectabilă. Faptul că El a luat masa cu ei era un lucru deosebit de scandalos. Cu toate acestea, Isus a apărat acţiunile sale ca fiind esenţiale pentru misiunea sa care se adresa celor în nevoie, indiferent care era poziţia lor socială (Mc. 2:17, Lc. 15:1-2). El a primit şi a consiliat femei de o moralitate îndoielnică, femei pe care alţii le-ar fi izgonit sau chiar le-ar fi ucis; de semenea, fost bine primit de samariteni, duşmani tradiţionali ai evreilor.
Faptul că el nu a vrut să fie limitat de barierele sociale convenţionale poate fi văzut şi în relţiile sale cu cei bogaţi şi cu cei săraci. El a cerut şi urmaşilor săi să nesocotească barierele artificiale şi a condamnat cu tărie indiferenţa faţă de cei nenorociţi.
În toate acestea, preocuparea principală a lui Isus a fost pentru nevoile reale ale celor cu care a venit în contact, nevoile lor fizice şi spirituale, iar când a împlinit aceste nevoi I-a păsat prea puţin dacă a încălcat convenţiile sau barierele artificiale.

Recâştigarea respectului de sine

Domnul Isus a iubit in mod deosebit omul. A căutat să-l încurajeze, să-I dea speranţă chiar şi atunci când acesta a păcătuit, reliefând întotdeauna partea bună din individ dar mustrând faptele păcătoase în mod obiectiv.
Domnul Isus nu ridiculizează, nu ironizează ci iubeşte în ciuda tuturor prejudecăţilor si slăbiciunile oamenilor. Atunci când o femeie păcătoasă toarnă parfum pe picioarele Domnului Isus şi când toată încăperea în care se afla se umple de o mireasmă îmbătătoare, Isus nu se retrage în sfinţenia sa intangibilă de teama să nu se pângărească ci răspunde cu iubire şi iertare unui suflet care îl iubeşte. Consilierea pe care o oferă Isus se desfăşoară cu o tenacitate fină, mesajul care reiese din discuţia cu Simon, fiind menit să ridice moralul femeii care era prin preajmă evidenţiând că aceluia căruia i se iartă mult, iubeşte mult, dar cui i se iartă puţin iubeţte puţin (Lc. 7). Spusele Domnului Isus sunt rezumate la următoarea afirmaţie: ’această femeie are o inimă mai iubitoare decât tine Simone’. Este usor de imaginat că acea femeie a reusit să se reabiliteze emoţional si spiritual şi datorită încurajării pe care a primit-o de la Domnul Isus cu privire la capacitatea ei de a iubi mai mult decât unul care a stat în preajma Sa un timp mai indelungat.
Tolerarea unor subiecte dureroase nu face din interlocutor un condamnat ci un om care poate spera din nou, care poate avea din nou puterea de reabilitare prin decizie personală.

Empatia

Participarea emoţională este un fel de principiu pentru că nu poate fi ceva prestabilit ci reprezintă o amprentă a personalităţii. Cel mai scurt verset din Biblie, "Isus plângea", este şi cel mai revelator în ceea ce priveşte afecţiunea pe care El o avea pentru oameni. Domnul Isus nu acţionează ca şi când şi-ar face datoria într-un mod tehnic şi riguros ci nu numai că este sensibil la problema suferinţei umane, dar se transpune în fiinţa interlocutorului său reuşind să vadă lumea prin ochii celuilalt plângând cu cei ce plâng, iubind cu cei ce iubesc, bucurându-se cu cei ce se bucură. Atunci când Domnul Isus caută să mângîie şi să încurajeze familia lui Lazăr, simte atât de profund durerea acestuia încât El însuşi este cuprins de lacrimi

Smerenia

Un principiu foarte important al Domnului Isus în consilierea pe care a întreprins-o este smerenia. Atitudinea cu care El abordează oamenii îl ajută suficient de mult pentru a se apropia de inima, gândurile şi slăbiciunîle lor. Exemplul pe care Domnul Isus îl dă ucenicilor prin spălarea picioarelor constituie simbolul principiului smereniei de care El dispunea şi pe care dorea să-l facă cunoscut şi ucenicilor săi.
Tratarea celorlalţi de pe o treaptă egală a făcut din comunicarea sa o adevărată învăţătură părintească care a devenit o autoritate uşor de suportat şi chiar de iubit.
Criticarea faptelor nu a persoanei

De-a lungul vieţii Domnului Isus sunt foarte clar evidenţiate două aspecte care formează împreună un principiu valoros în consiliere:
ura faţă de păcat şi faţă de tot ceea ce înseamnă depărtare de Dumnezeu
iubire faţă de omul creat de Dumnezeu.

Datorită respectului şi iubirii pe care Domnul Isus le are faţă de fiinţa umană, El întârzie şi chiar renunţă să dea sentinţa uciderii femeii surprinse în timpul comiterii de adulter, dar în acelaşi timp mustră în stil autoritar: "du-te şi să nu mai păcătuieşti !" Datorită dragostei sale El nu condamnă omul ci faptele sale lipsite de moralitate.









Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1227
  • Export PDF: 1
Opțiuni