Rămâi fără Isus ... când ţi-e lumea mai dragă ! Gânduri I
Autor: Florin Ciochina  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de ciochina.florin in 23/04/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
Rămâi fără Isus ... când ţi-e lumea mai dragă ! Gânduri I

 

  • Rămâi fără Isus ... când ţi-e lumea mai dragă !

  • Insistenţa (verişoara primară a încăpăţânării), este bună când este folosită bine !

  • Unii creştini spun: „Dumnezeu ne-a dat înţelepciune!”, atunci când vor să-şi argumenteze unele trăiri. Logic gândind, urmarea ar trebui să fie că suntem un popor de înţelepţi. Oare chiar aşa să fie ?

  • Domnul Isus nu era numai „vaccinat”, imun la păcat, ci chiar EL este „vaccinul”, serul ce-aduce vindecarea! Aţi auzit de medicament bolnav ? De Paracetamol răcit ? Sau de Nurofen care are temperatură ?

  • A te închina, nu înseamnă doar a-ţi ţine trupul în genunchi, a sta îngenuncheat. Înseamnă şi a ţine sufletul închinat, nu răzvrătit. Isus nu are nevoie de fotografii cu sfinţi, ci de sfinţi.

  • Vreau să fac ceva pentru Dumnezeu” spun unii creştini. Şi uneori mă gândesc ce mare har are Domnul cu noi ! Dar adevărul este altul. Dumnezeul mic se descurcă greu (sau cam greu), şi trebuie ajutat ca să iasă cumva la capăt, cu atâtea probleme pe care le are de rezolvat. Pentru un asemenea „dumnezeu” trebuie să faci ceva. Dar nu el este adevăratul Dumnezeu ! Cel din mintea noastră, poate fi diferit, sau complet diferit de Cel Real. El este Dumnezeul descris în Biblie !

  • A te baza pe om înseamnă a te sprijini pe abur ! (Conform Iacov 4 : 14). Pare incredibil lucrul acesta, dar, de fapt, sunt puţini cei care nu fac aşa ceva. Excepţiile, sunt cei care se sprijină numai pe Domnul. Oamenii credinţei. Pentru că, numai un om cu adevărat mare se poate sprijini pe El. Cu cât e sprijinul mai mare, cu-atât şi cel ce se sprijină trebuie să fie mai mare !

  • Nu este greşit să ai reguli. Este greşit când ele devin lanţuri cu care (sau, de care) te legi ...

  • Limbile vor înceta” (1 Corinteni 13 : 8). Când încetează o limbă să mai fie vorbită ? Când poporul respectiv nu mai există! Iar Biblia vorbeşte despre Răpire ...

  • A fost o noapte şi a fost o zi”, şi va veni o zi din care toate nopţile se vor sfârşi !

  • Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu ?” (Ioan 13 : 12). Trebuie nu numai o înţelegere a cuvintelor Lui, ci şi a intervenţiilor Lui din viaţa noastră !

  • Spiritualitate nu înseamnă „o faţă încruntată”, ci o seriozitate zâmbitoare !

  • „... unul din voi Mă va vinde.” (Matei 26 : 21). Auzind aceste cuvinte apar două reacţii:

  1. Unii se întreabă. Privesc în ei. „Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela ...” (Luca 22 : 23).

  2. Petru (conform textului din Ioan 13 : 24), îi face semn lui Ioan „să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus”. Şi ei doi află. Pentru că Domnul îi spune lui Ioan. Ceilalţi, sau unii dintre ei, nu află. Cât de mult contează să cauţi rezolvarea problemelor la El şi nu la tine, sau în/prin tine !

  • Ce dimensiuni are ochiul în care are loc să intre o bârnă ? (Matei 7 : 3 - 5). Este clar că este un ochi mare. Ochiul ce vede multe la alţii. Dar care nu are timp de privit în oglindă. Bârna din ochi îl ţine la distanţă de Oglinda Cuvântului! Tot despre ei, Domnul spune în Matei 23:24 „Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!” Cu un ochi de microscop vezi foarte bine ţânţarul dar nu mai poţi observa cămila.

Şi cât de mare trebuie să fie gura pentru a intra în ea cămila ? Acestea sunt semnele prin care-i citeşti: Ochiul mare şi gura mare. Poate de aici şi vine expresia „cu gură mare”.

  • „...nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag ...” (Efeseni 5: 29)... „ ... mă port aspru cu trupul meu...” (1 Corinteni 9 : 27). Sunt cuvinte scrise de acelaşi om, fiind inspirat de acelaşi Stăpân. De aceea nu este bine să ne facem o teologie dintr-un singur verset !

  • Sistemul tradiţiilor este la fel de nesfânt ca şi sistemul legilor. Îngrădiri sau „ţarcuri” spirituale sau sufleteşti, în care fiinţa trăieşte şi nu îndrăzneşte să sară gardul. Libertatea fiind considerată „un delict”, care se pedepseşte (bineînţeles), tot pe baza unor legi sau tradiţii. Gardurile interioare există, deşi nu sunt vizibile. Conformarea este baza trăirii în interioare supra-aglomerate. Conformiştii însă, sunt de obicei bazaţi pe legi nescrise în Cuvânt, dar care se citesc printre rânduri. Oamenii de acest fel, chiar dacă n-au litere şi cuvinte din Biblie, au puncte (de vedere), luate de acolo şi ... poate şi câteva virgule!

Statistici
  • Vizualizări: 1356
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni